Ciprian Florin Luca

„Bătaia de joc, un sport național!”

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru că se pare că fiecare săptămână trebuie să aducă câte o veste care, inevitabil, ne șochează. Săptămâna trecută nu se putea încheia fără ca ministrul Funeriu să nu-și facă glorios apariția în vizorul presei. Probabil simțea în mod disperat nevoia să între din nou în atenția opiniei publice. De remarcat este faptul că domnul ministru nu aduce odată cu apariția sa și un context pozitiv. Cum să mai așteptăm de fapt ceva pozitiv din partea acestor decidenți?

Cazul gimnastelor nu face decât să confirme drumul fără de speranță pentru nefericiții cetățeni ai acestei țări! Lotul românesc de gimnastică prin excelență a făcut ca numele și drapelul românesc să nu fie uitate în această lume. Ei sunt adevărații ambasadori ai României care ne fac să ne mândrim că suntem români și care câștigă respect pentru România în competițiile internaționale. Gimnastele noastre sunt ultimele noastre crâmpeie din ceea ce a fost cândva mândria națională, și pentru aceasta eu le consider eroine.

Gimnastica românească a supraviețuit și a făcut mereu performanță în cele mai odioase condiții de trai, antrenament, mâncare, deplasare. Fetele de mici sunt selectate, despărțite de familie și puse la ore, zile, ani de muncă. Familia lor sunt antrenorii, colegele, aparatele. Și toate sacrificiile pentru ce? Pentru performanță... Pentru a auzi răsunând imnul României acolo unde concurează. Sunt acei oameni care oferă totul și de cele mai multe ori nu așteaptă nimic. Sunt

acei oameni rari, care te fac fericit oricât de mult s-ar chinui conducătorii tăi să-ți facă viața un infern.

Nume precum Maria Olaru, Gina Gogean, Lavinia Miloșovici, Simona Amânar, Andreea Răducan, Cătălina Ponor, Sandra Izbașa au marcat cele mai frumoase clipe din chinuiții ultimi ani. Și cum s-au gândit guvernanții noștri să le mulțumească? Cu o palmă pe un obraz nepătat... Mă mândresc cu atitudinea fermă a fetelor care au avut tăria și curajul să țină piept unei atitudini de acest fel.

Cam acesta este nivelul competenței și bunei guvernări actuale. Acestor oameni le scapă din vedere consecințele acestui sport, le scapă din vedere faptul că organismul acestor fete slăbește considerabil după 20 de ani din cauza efortului depus. Dar, totuși, cine să înțeleagă? Cineva care a făcut, chipurile, toată viața pe șoarecele de bibliotecă, capabil să calculeze viteza pumnului președintelui spre obrazul copilului lovit în campania din 2004 (blestematul pixel albastru!)? Genial ministru!

Așa înțelege România să-și prețuiască valorile...Cât de perfid să fii să crezi că o gimnastă își sacrifică copilăria și viața pentru această supraapreciată rentă viageră? Să vă spun un secret, domnilor guvernanți de destine românești... acești oameni nu filtrează totul prin sume, bani, cifre – aceste fete de multe ori fac foame pentru a avea un costum de concurs, sau își trimit de cele mai multe ori banii la familie. Și știți de ce nu fac asta!