Găvrilă Ghilea

„Bătrânețe, vremuri grele...”

Informațiile diseminate recent de Institutul Național de Statistică relevă un adevăr îngrijorător: procesul de îmbătrânire demografică se accentuează pe an ce trece, la finele lui 2017 populația în vârstă de peste 65 de ani depășind deja cu 350.000 de persoane populația tânără de până la 14 ani.

În cifre concrete, potrivit sursei citate, în România trăiau în intervalul de raportare menționat 3,614 milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani față de numai 3,264 de milioane de persoane cu vârsta sub 14 ani.

Comparativ cu începutul anului trecut, fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, prin scăderea

numărului persoanelor cu vârsta de până la 14 ani și prin creșterea ponderii persoanelor vârstnice de peste 65 de ani.

Practic, dacă la 1 ianuarie 2017 indicele de îmbătrânire demografică era de 108 persoane vârstnice la 100 de persoane cu vârste tinere, la începutul acestui an ponderea persoanelor de peste 65 de ani a depășit 110 raportat la un eșantion de 100 de tineri.

Cu o situație similară se confruntă și majoritatea statelor europene, în cele din vestul continentului apreciindu-se chiar că fenomenul tinde să atingă stadii critice care pot genera prăbușirea sistemelor de pensii și de asigurări de sănătate.

Nu întâmplător, pentru a preveni asemenea scenarii apocaliptice, guvernele țărilor occidentale implementează constant politici coerente de creștere a ratei de ocupare a populației în vârstă de peste 50 de ani și de ajustare a vârstelor de pensionare, atât la femei, cât și la bărbați.

De asemenea, persoanelor pensionate le sunt eliminate toate interdicțiile de a munci, acestea fiind stimulate să desfășoare activități lucrative cu program flexibil pentru menținerea în sistemul contributiv și pentru consolidarea venitului din pensie și printr-o componentă salarială.

Din aceste puncte de vedere, în România trebuie luate măsuri urgente, prognozele demografice anticipând o creștere explozivă a populației vârstnice în următoarele decenii, la orizontul anului 2050 peste o treime din totalul populației urmând să aibă vârsta de peste 60 de ani.

În acest context, preocuparea Guvernului nu ar trebui să vizeze naționalizarea sau facultativitatea contribuțiilor la pilonul II de pensii, ci creșterea sănătoasă a randamentului economiei naționale, pentru atenuarea impactului social al fenomenului de îmbătrânire a populației și implicit al forței de muncă.