Costică Macaleți

„Boala la sate sau despre inegalitate și lipsa de respect față de locuitorii satelor românești”

- Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la situația gravă în care se găsesc acum locuitorii din mediul rural. Era deja cunoscut faptul că, în condițiile mai grele, diferite de cele specifice mediului urban, locuitorii de la sate suferă de diferite boli și au o medie de vârstă mai mică decât a celor de la oraș, mortalitatea fiind, din nefericire, superioară aici.

De curând, cercetătoarea Ioana Petre, de la Institutul de Sociologie din București, a dat publicității concluziile unui studiu ce vine să confirme tulburătoarea realitate prezentată mai sus. Astfel, sărăcirea tot mai accentuată a satelor românești după Revoluție, modul de viață plin de lipsuri și de frustrări, consumul insuficient de servicii medicale au condus, în mediul rural, la creșterea morbidității, comparativ cu restul populației, dar și a mortalității. Nivelul de educație mai scăzut și lipsa serviciilor medicale, dar și a medicilor în mediul rural a dus la apariția unor fenomene extrem de grave. Aproape un sfert dintre țărani, adică 22,6%, au una sau mai multe boli cronice, cele mai frecvente fiind cele cardiovasculare, care determină incapacități locomotorii de lungă durată. Cifrele arată că 71 la mie dintre țărani au incapacități fizice pe termen lung, față de numai 47,7 la mie dintre cei de la oraș.

Cele mai întâlnite boli cronice în mediul rural sunt hipertensiunea arterială, care afectează 69,9 de persoane la mia de locuitori, alte boli cronice ale inimii – 39,5 la mie, lombosciatică – 28,6 la mie, artroza și artrita – 24,6 la mie, ulcerul – 19 la mie, astmul bronșic – 13,5 la mie, bolile sistemului nervos – 12,2 la mie, litiaza biliară și colecistică – 11,7 la mie, diabetul – 10,3 la mie, bronșita cronică și alte boli respiratorii – 10 la mie. Alte boli des întâlnite în mediul rural sunt cataracta și glaucomul. Cauzele apariției acestor boli cronice sunt, pe de o parte munca foarte grea și, pe de altă parte, faptul că țăranii nu merg decât foarte rar la medic și nu își permit să cumpere medicamentele care îi vindecă.

Este evident că această stare de fapt este, dacă nu deosebit de gravă, cel puțin deosebit de periculoasă pentru siguranța cetățenilor.

Să nu uităm, totuși, că populația din sate reprezintă jumătate din numărul românilor. Nu cred că este normal ca acești cetățeni să nu beneficieze de condiții de trai cel puțin apropiate de cele în care trăiesc cei de la oraș, chiar dacă știm sigur că nici aceștia nu o duc prea bine, însă este o discriminare mult prea mare și mult prea evidentă să nu ne dăm seama că trebuie schimbat ceva, că este nevoie să se intervină prin politici economice și sociale adecvate, care să reducă diferențele dintre mediul urban și cel rural.

Și parcă nu era destul să ne îngrijorăm de concluziile acestui studiu, când aflăm și de o investigație realizată de Ministerul Sănătății în rândul adolescenților din mediul rural, care arată că situația copiilor de la țară este mai mult decât descurajatoare. Conform acestei investigații, realizate pe un eșantion reprezentativ de 3.278 de elevi de 11–14 ani, a rezultat că 7,5% dintre copiii de la țară sunt bolnavi de diferite boli cronice, procentaj cu mult mai mare decât al celor de la oraș.