Horea Dorin Uioreanu

„Boc face economii în contul viitorului Guvern”

În ultimii doi ani de zile, folclorul românesc s-a îmbogățit cu o nouă expresie: „salarii și pensii nesimțite”, o expresie a cărei paternitate îi aparține actualului premier Emil Boc. Oala nesimțiților era plină, aici fiind băgați de-a valma dascăli, preoți, medici, femei de serviciu, directori în ministere, întreaga suflare bugetară. Premierul nu a întrebat pe nimeni care este diferența dintre salariile funcționarilor din aparatul central și cele ale angajaților din administrația publică locală. În schimb, a dat cu coasa, în mod unitar, și a tăiat tuturor 25%, plus o serie de sporuri prevăzute în contractele colective de muncă, sporuri care se acordau conform Statutului funcționarilor publici, asta după ce, dintr-o tragere de condei, anulase creșterile salariale ale dascălilor prevăzute de Legea 221/2008, lege pe care jurase să o aplice.

Reacția sindicatelor, dincolo de mitinguri și greve, a fost promptă: bugetarii au dat statul în judecată, iar instanțele au început să dea câștig de cauză reclamanților. Primii care și-au câștigat în instanță drepturile salariale au fost dascălii. Nota de plată pentru „economiile” făcute de Emil Boc la salariile angajaților din educație se ridică la aproape 7 miliarde de lei. Pentru jumătate din sumă există sentințe irevocabile. Al doilea val de procese intentate statului de către bugetari amenință să se transforme într-un taifun distrugător pentru buget. Instanțele de judecată au început să dea câștig de cauză funcționarilor publici care au reclamat reducerea cu 25% a veniturilor stabilită prin Legea nr. 118/2010. Chiar dacă, deocamdată, nu există o statistică foarte exactă, sindicatele susțin că pe rol sunt la această dată peste 200 de mii de procese. Succesul acestor cauze pare să fie sigur, precedentul fiind creat de Tribunalul Vâlcea, prima instanță din țară care a admis cererea funcționarilor. Ba, mai mult, 14 magistrați clujeni au dat statul în judecată, contestând reducerea salariilor cu 25%.

Nici deciziile de concediere a unor persoane – care nu au culoare portocalie! – cu funcții de conducere în diferite instituții publice luate de actuala putere politică nu au rămas fără efecte. Foștii directori s-au adresat tribunalelor și au obținut în instanță repunerea pe posturi, dar și achitarea drepturilor salariale pentru perioada în care au fost suspendați. Nota de plată pentru aceștia se ridică la alte 3,77 miliarde de lei, sume pentru care există sentințe definitive.

Un calcul sumar indică faptul că „economia” realizată de Emil Boc se ridică, în acest moment, la circa 7 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro), și, repet, aceasta este doar suma pe care statul trebuie să o plătească ca urmare a deciziilor definitive și irevocabile ale instanțelor. Este de așteptat ca aceasta să crească în perioada următoare, mare parte dintre procese fiind încă pe rol.

Pus în fața acestei situații, premierul Emil Boc a fost nevoit să găsească o soluție. Cea mai „potrivită” a fost aceea de a arunca povara acestor plăți pe umerii viitorului Guvern, așa că a decis ca toate drepturile câștigate până la finele lui 2009 să se plătească în trei tranșe. Prima dintre acestea, de 34%, ar fi trebuit plătită în 2010, a doua, de 33%, în 2011, și 33%, în 2012. Un tratament similar era aplicabil și drepturilor salariale ce ar fi fost obținute prin decizii definitive și irevocabile în 2010, respectiv plata unei prime tranșe de 34%, în 2011, și câte 33%, în 2012 și 2013. În luna mai a acestui an, Finanțele au elaborat un alt act normativ prin care amânau cu doi ani primele plăți, deja eșalonate, care se ridicau la 2,16 miliarde de lei... Cu alte cuvinte, deciziile instanțelor se pot amâna, dacă așa vor mușchii lui Boc.