Mircea Dolha

„Brandurile Maramureș și Bucovina”

Inițial m-am bucurat mult când am aflat că președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, și liderul grupului PSD din Camera Deputaților, Marian Neacșu, își vor petrece Sfintele Sărbători de Paști în Maramureș. Chiar am considerat că e vorba de un succes al parlamentarilor maramureșeni ai PSD, colegii mei de alianță.

Din păcate, așteptările nu mi-au fost confirmate căci domnul Zgonea a fost primul oficial care ne-a spus răspicat că Maramureșul va fi alipit Clujului. Domnul Zgonea o fi mizat pe faptul că maramureșeanul nu-și „iZgonea” oaspetele nici când acesta comitea vreo impolitețe. Dar mai de condamnat decât Domnia Sa sunt parlamentarii maramureșeni – senatorul Liviu Marian Pop și deputatul Gheorghe Șimon – care l-au însoțit și care au tăcut mâlc la afirmațiile președintelui Camerei Deputaților privind regionalizarea. S-au mulțumit cu faptul că au fost băgați în seamă de înalții oaspeți prin acceptarea invitației și cu firimiturile unei promisiuni: lobby pentru fonduri necesare infrastructurii Maramureșului, fonduri absolut necesare, dar care se vor mișca foarte greu încoace, via „epicentrul” Cluj, cum s-a

exprimat domnul Valeriu Zgonea. Or, parlamentarii maramureșeni trebuie să fie primii care apără Maramureșul. Dacă noi nu o facem, atunci cine? Dacă nici măcar într-o conjunctură favorabilă și relaxată – cum e o vizită privată de sărbători – nu abordăm un astfel de subiect cu persoane de decizie, atunci când? Precizez că nu am replicat până acum, fiindcă am respectat Sfintele Sărbători de Paști și am evitat să pun patimă tocmai în Săptămâna Patimilor.

## Impersonala regionalizare!

Înțeleg necesitatea unei mai bune absorbții a fondurilor europene, motivația de bază a regionalizării, însă formula propusă, cu denumiri impersonale – vezi Regiunea de NordVest, de Nord-Est, de Sud etc. –, contrazice însăși ființa poporului român, recunoscut ca fiind unul creativ și cu suficientă imaginație pentru a evita denumiri din sfera tehnicului fad. Îmi dau seama că s-a optat pentru această formulă neutră pentru a se atenua orgoliile locale, dar asta nu e un motiv suficient pentru a anula identitatea meleagurilor românești. Mergând pe o astfel de formulă, mai rămâne să rebotezăm străzile cu cifre în loc de nume, iar României să-i spunem Țara de Sud-Est, pentru a șterge definitiv românismul de pe harta Europei.

Fără discuție, e necesară o cât mai bună absorbție a fondurilor europene. Dar asta nu obligă (nici măcar UE nu obligă) la regionalizarea cu implicații administrativ-teritoriale (o formulă laborioasă și foarte costisitoare). Avem deja stabilite 8 regiuni de dezvoltare. O variantă ar fi să pornim de la ceea ce există deja, să identificăm cauzele pentru care agențiile de dezvoltare regională nu au fost suficient de eficiente în absorbția banilor europeni, să îndreptăm neajunsurile, să îmbunătățim sistemul de lucru, să sporim atribuțiile acestor agenții etc., astfel încât să se accelereze absorbția de fonduri europene. Mi s-ar părea mai util decât un nou experiment făcut pe genunchi, sub presiunea încadrării în termen, experiment căruia să-i descoperim ulterior imperfecțiunile și să pierdem alt timp cu înlăturarea lor.