Declarațiile optimiste ale președintelui Băsescu și ale premierului Boc că vom ieși din criză nu se confirmă în niciun fel. Nevoia disperată de a induce o brumă de optimism îi face pe cei doi să lanseze semnale false.
România a încheiat opt trimestre de scădere în termeni anuali, cea mai lungă recesiune din întreaga Uniune Europeană, cu excepția Letoniei.
Prin noul Acord cu FMI se stabilește reducerea deficitului bugetar de la 6,5% din PIB în 2010 la 4,4 din PIB în 2011, adică o reducere de 2,1 puncte procentuale din PIB (de două ori mai mult decât reducerea din 2010 față de 2009). Guvernul s-a angajat față de FMI să reducă drastic cheltuielile, dar la creșteri de venituri la buget nu avem nicio măsură.
În 2010, cu Boc și PDL la cârma țării, datoria publică a României a crescut cu 32%, ajungând la un maxim istoric de 46 miliarde euro.
În plus, arieratele neplătite s-au translatat în 2011. România nu a îndeplinit la nicio evaluare criteriul privind
arieratele, care, în loc să scadă de la 1,5 miliarde de lei la 0,5 miliarde de lei, au crescut în 2010 la 1,6 miliarde lei.
Primele măsuri privind „consolidarea economiei” au fost generate de măsurile privind „consolidarea statului”, tăieri de salarii, pensii, disponibilizări masive de personal bugetar, la care se adaugă subfinanțarea sistemului de sănătate, de educație, a agriculturii, măsuri fiscale draconice – TVA 24%, creșterea taxelor și impozitelor, distrugându-se categoria cea mai numeroasă, și anume întreprinderile mici și mijlocii, care nu mai creează locuri de muncă și nu mai aduc plusvaloare.
Se mai adaugă creșterile galopante de prețuri la produsele de bază, ale prețului benzinei și motorinei peste media UE, în condițiile în care România mai are încă rezerve de petrol. Și pentru ca tabloul creșterii economice să fie complet, adăugam și datoria externă a României acumulată în ultimii 2 ani.
România nu se va afla printre țările care vor simți suflul relansării economice din Uniunea Europeană, dintr-un motiv foarte simplu: pe noi ne conduc Băsescu, Boc și PDL, iar aceste cuvinte sunt similare cu falimentul, nu cu relansarea economică.
## „Corupția în vămi – circ mediatic”
Asistăm cu toții la un circ mediatic ce are toate ingredientele unei producții cinematografice de succes. Arestările din vămi reprezintă un amalgam de interese personale, o încercare de implicare în lupta internă din cadrul PDL, o tentativă de readucere în ochii opiniei publice a temei corupției și, mai nou, un joc de pasare a responsabilității între partidele politice.
Fenomenul „corupția de la granițe” a explodat în ultimii doi ani de zile corelat cu faptul că majoritatea punctelor de frontieră în care fenomenul corupției a atins cote alarmante au fost controlate de importanți membri PDL. Până acum, vedem o anchetă doar la nivelul pionilor. Trebuie ajuns la nivel politic, acolo unde se duce o mare parte din banii dați ca șpagă.
Situația de la Vama Albița exemplifică foarte bine încrengătura dintre politic și numirile la conducerile vamale. Șeful Vămii Albița a fost candidat PDL la alegerile parlamentare din 2008, a pierdut alegerile și a primit un post în compensație. Astfel de lucruri s-au întâmplat peste tot în țară. Foști candidați PDL au ajuns să ocupe posturi-cheie în instituții deconcentrate.
Sunt anchete pentru televizor, nu pentru reducerea corupției. Cadența acestor acțiuni nu ajută ancheta. Zilele care curg între intervenții permit ștergerea urmelor din alte puncte vamale, și așa se ajunge ca într-un punct vamal precum Constanța să se intervină când este sigur că peștii mari au scăpat din năvod. Iar acolo nu se face trafic și evaziune fiscală cu tirul de țigări, ci cu vaporul de produse petroliere.
Nu se știe și nu se spune nimic despre marea evaziune. Nu a fost reținut nimeni dintre cei care fac trafic cu tirurile de țigări, alcool, alimente și alte produse.
După ce a tăiat pensiile și salariile, Traian Băsescu păcălește populația cu lupta împotriva evaziunii. De ce nu s-a luptat cu evaziunea din prima zi de mandat? Dacă o făcea, nu mai era nevoie de tăierea pensiilor și a salariilor.
*
## „O nouă lovitură împotriva românilor”
Prin modificările pe care încearcă să le impună în mod autocrat actuala putere din România se aduc grave prejudicii
în special echilibrului care trebuie să fie pe o piață a muncii între drepturile și obligațiile angajatorilor și salariaților.
Așa-zisa liberalizare a relațiilor de muncă, după opinia guvernanților, este de fapt o liberalizare dramatică, care va afecta nu numai Codul muncii, ci și alți piloni ai statului social, cum ar fi legile sindicatelor, patronatelor și contractului colectiv de muncă.
Guvernul urmărește să elimine contractul colectiv de muncă și să permită concedierile colective, anulând astfel rolul sindicatelor în protejarea salariaților. Sindicatele nu vor mai fi informate și cu atât mai puțin consultate cu privire la strategiile referitoare la concedierile colective. Prin modificările pe care încearcă să le impună actuala putere se aduc grave prejudicii echilibrului care trebuie să existe pe piața muncii între drepturile și obligațiile angajatorilor și salariaților.
Extinderea utilizării contractului individual de muncă pe perioadă determinată încalcă grav reglementările internaționale, și anume, natura contractului individual de muncă este dată de natura postului. Extinderea utilizării nejustificate a contractului individual de muncă pe perioadă determinată afectează grav stabilitatea salariaților pe piața muncii.
Extinderea nejustificată a programului normal de muncă peste 8 ore pe zi, precum și prin extinderea numărului de zile lucrătoare pe săptămână de la 5 la 6 zile afectează grav interesele salariaților din România.
Principala problemă a României este lipsa locurilor de muncă. Trebuie create locuri de muncă, astfel încât economia să se dezvolte.
România nu își va rezolva problemele structurale decât dacă numărul angajaților crește – nu putem rezolva nici pensiile, nici politicile sociale, nici administrația, dacă nu creștem numărul de salariați.
Lipsirea de drepturi sociale a masei salariaților, în urma unei proceduri facile, de „dictat” legislativ, prin asumarea răspunderii guvernamentale (în care guvernul reprezintă doar un grup de interese restrâns), în detrimentul consultării cu toate forțele responsabile, nu poate fi agreată din perspectiva democrației social-liberale.
„Băsescu subminează autoritatea instituțiilor”
România a fost împinsă pe marginea prăpastiei de această guvernare incompetentă și iresponsabilă, iar Traian Băsescu și oamenii din jurul lui au început deja pregătirile pentru alegerile de anul viitor.
Băsescu se războiește acum cu toată lumea. Se bate cu statul ticăloșit, cu mogulii, cu partidele din opoziție, cu pensiile nesimțite, cu românii leneși, cu profesorii învățați la trai bun pe banii statului, cu medicii pretențioși, cu vameșii corupți, cu sindicaliștii mânjiți, cu judecătorii prea lenți. Dar nu este suficient. A început lupta cu propriul Guvern și cu premierul personal.
La ședința de bilanț a Ministerului Administrației și Internelor, Traian Băsescu declanșează cele mai dure critici pe care o instituție publică le poate încasa. Oriunde în altă parte un premier nu ar putea supraviețui politic având în subordinea sa un minister de interne despre care Președintele statului spune că face cârdășie cu grupurile de crimă organizată.
Generalizarea nepermisă făcută de Băsescu subminează autoritatea instituțiilor. De remarcat: critică presa când pune la îndoială anumite acțiuni ale autorităților, dar, în același timp, acuză de corupție un întreg minister.
Asemenea comportament al unui șef de stat, lipsit de respect și de stimă față de un corp de oameni care au o misiune importantă în apărarea echilibrului și securității interne, este de neînchipuit
În fiecare zi a mandatului său se comportă ca și cum ar fi la debut de mandat – el nu știe nimic dinainte, deși conduce România de aproape șapte ani.
Toți cei care nu sunt de acord cu Traian Băsescu, toți cei care i se opun intră pe un fel de axă a răului, sunt atacați, demonizați, li se pun în cârcă toate relele din această țară. Acest film îl vedem de fiecare dată când se apropie alegerile.
## „Îngroparea sistemului sanitar”
Comasările de spitale nu au nicio logică legată de calitatea actului medical, ci doar răspund unor interese economice ale guvernanților, cum ar fi centralizarea achizițiilor, interese imobiliare, influența clientelei la nivel local. Prin această acțiune se va schimba statutul juridic al spitalelor, fapt pentru care posturile de conducere vor fi libere pentru ocupare de clienții PDL.
În loc să investească în sănătate ca prioritate națională, Guvernul a decis să taie tubul de oxigen al sănătății. Este inadmisibil ca într-o țară din care medicii fug, e adevărat, și la îndemnul președintelui Traian Băsescu, iar pacienții mor sau se îmbolnăvesc din cauza condițiilor precare, soluția să fie îngroparea definitivă a sistemului sanitar. Prin această măsură se vede indiferența și aroganța unor politicieni cărora nu le pasă de români.
Asistăm la „uciderea” unuia dintre cele mai importante domenii, distrugere care presupune riscuri mult prea mari pentru viața bolnavilor din România. Obsedați de ideea reducerii cheltuielilor pentru „a da bine” în fața FMI, Guvernul nu realizează că prin luarea acestor decizii pe hârtie, fără a vedea ce implică de fapt ele în realitate, se va ajunge la un preț mult prea mare, suportat, din păcate, tot de românul de rând. Animați doar de ideea de a-și vedea de propriile interese și în paralel dornici să respecte pe cât posibil acordul cu FMI, iau decizii cu efecte imediate, fără a-și pune măcar pentru moment problema neajunsurilor care vor urma.
În loc să ia decizii corecte, în favoarea și în beneficiul sistemului de sănătate și al populației, Guvernul ia măsuri bazate pe interese de grup, care vor duce la îngroparea sistemului care și așa este greu încercat de lipsa banilor, a personalului și a dotărilor corespunzătoare.
„Noul Cod al muncii nemulțumește pe toata lumea”
Legea educației a trecut rapid, „pe sub masă”, prin asumarea răspunderii Guvernului, o lege care a provocat și continuă să provoace numai reacții de adversitate. Acum și Codul muncii este forțat cu o grabă cel puțin suspectă.
De-a lungul timpului, de fiecare dată când s-a luat în dezbatere Codul muncii, am avut de-a face fie cu sindicate nemulțumite, fie cu patronate la fel de nemulțumite, însă nu ne-am confruntat niciodată cu un fenomen de o asemenea amploare, când corul protestelor face concurență oricărui eveniment asemănător de până acum. Interesele cui sunt oare promovate în acest proiect guvernamental?
Ne aflăm acum în situația paradoxală în care o lege nemulțumește în mod nediscriminatoriu pe toată lumea.
Așa-zisa liberalizare a relațiilor de muncă, după opinia guvernanților, este de fapt o liberalizare dramatică, care va afecta nu numai Codul muncii, ci și alți piloni ai statului social.
Propunerile Guvernului, de modificare a Codului muncii, sunt un atac la adresa angajaților din mediul privat. Guvernul Boc merge mai departe pe o cale greșită, o cale care înseamnă distrugerea prin lege a oricărui tip de opoziție, fie că e vorba de opoziție politică, fie că e vorba de sindicate și patronate, care nu sunt de acord cu Guvernul și care au propriile idei.
Această guvernare ne-a adus la o situație alarmantă: suntem statul cu economia cea mai puțin dezvoltată din Uniunea Europeană, cu o rată a ocupării forței de muncă de 58%, suntem țara cu cel mai mic număr de persoane ocupate în muncă la suta de persoane active.
Accentul ar trebui pus pe crearea locurilor de muncă. O creștere în câțiva ani a ratei de ocupare, de la 58% la 70%, ar aduce în jur de 10% din PIB-ul țării.
Problemele cu locurile de muncă nu sunt rezolvate de Codul muncii, ci prin stimularea economiei.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.