Ioan Balan

„Buget de criză în plină creștere economică?”

Recent, premierul Mihai Tudose compara creșterea economică din România cu cea înregistrată de China și, ca să ne impresioneze cu performanțele uluitoare ale Guvernului pe care îl conduce, spunea despre economia țării noastre că aceasta este „tigrul” Uniunii Europene. E drept că Domnia Sa a făcut referire în mod exclusiv la niște date statistice comunicate de Institutul Național de Statistică, sub rezerva revizuirii acestora. Dar știți ce se spune, în mod ironic, despre statistică. Dacă el mănâncă doi pui și eu nu mănânc niciunul, atunci, statistic vorbind, fiecare mâncăm câte un pui. Așadar, cu toții ar trebui să fim mai prudenți la cifrele statistice și la modul în care premierul arată populației doar ceea ce-i convine, doar cifrele pozitive. Ascunzând dezechilibrele interne și externe pe care le-a creat guvernarea Domniei Sale, acest lucru nu-l ajută nici pe Domnia Sa, nici pe partidele care îl susțin și nici populației nu-i ține de foame.

Să pornim de la premisa în care i-am da dreptate domnului Tudose și România chiar este „tigrul” Uniunii Europene la capitolul creștere economică. Chiar și în aceste condiții, chiar că nu înțelegem de ce acest „tigru” nu a reușit, într-un an cu 6% creștere economică, să construiască nimic în această țară. Nu înțelegem de ce nicio investiție deja demarată nu s-a mișcat din loc, iar alte investiții noi nu au apărut nicăieri în țară. Școlile sunt la fel de dărăpănate, spitalele la fel de vechi, drumurile tot găurite și trenurile merg mai încet decât în urmă cu un secol. Nu înțelegem nici de ce importăm mai mult decât exportăm, de ce veniturile la buget sunt tot mai mici în comparație cu avansul PIB și de ce România a ajuns, ca o țară aflată în plină criză economică, să trăiască doar pe datorie, doar din împrumuturi scumpe, contractate aproape în fiecare zi. Oricât ne-am strădui să vedem în România un „tigru”, oricât am încerca să-i dăm dreptate domnului Tudose, nu reușim să vedem în economia românească decât un animal slăbit, înfometat și însetat, căruia nu i se dă nici apă și nici mâncare, ci i se pun în spinare tot mai multe sarcini fiscale.

Se spune că anul 2017 este aproape încheiat și că ar trebui să ne orientăm atenția către viitor, adică spre anul ce va veni, 2018. Este drept că așa ar trebui să procedăm, însă nu putem să nu constatăm că, dacă anul 2017 nu a adus prosperitate în casa niciunui român, în anul 2018 această șansă este și mai mică. Nu o spun eu, o spun chiar datele publicate de Guvernul în funcție, cu privire la situația macroeconomică și la proiecția bugetară pentru anul următor. Oricine ar analiza proiectul de buget pentru anul 2018, tocmai făcut cunoscut opiniei publice, și-ar pune imediat întrebarea dacă România a intrat într-o criză financiară profundă și românii nu au fost informați.

Astfel, nu poți să nu constați că, deși Guvernul face pe „tigrul” Uniunii Europene, tot el impune ordonatorilor de credite să reducă majoritatea cheltuielilor pentru anul 2018 cu cel puțin 10%. Păi, dacă ne merge așa bine, de ce trebuie tăiate cheltuielile publice? Același proiect de buget ne spune că s-a renunțat la principiul descentralizării administrației publice locale, că primăriile vor primi și mai puțini bani din cotele defalcate și că, dacă nu vor vrea să intre în incapacitate de plată, atunci vor trebui să meargă cu căciula în mână, pentru a primi milă de la Guvern.