Victor Paul Dobre

„Bugetul de stat – încă o decizie care nu se ia în Parlament”

Așa cum cu toții cunoaștem, în conformitate cu prevederile alineatului (4) al articolului 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Guvernul are obligația de a supune Parlamentului spre adoptare proiectele legilor bugetare și proiectele bugetului de stat și, respectiv, ale bugetului de asigurări sociale de stat, „cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an”.

Îmi permit să vă reamintesc că niciodată Guvernul Boc nu a respectat acest termen prevăzut de lege, ultimul buget supus spre adoptare Parlamentului în termenul legal a fost depus de Guvernul liberal în anul 2008.

Nu vorbesc aici doar despre incapacitatea acestui Guvern de a respecta legea, ci, așa cum am mai făcut-o de la această tribună, vorbesc despre incapacitatea acestui Guvern de a respecta regulile democratice. Legea, dar și bunul-simț impun dezbaterea publică și parlamentară a legilor bugetare și a bugetelor, ori ne aflăm din nou în fața transformării, pentru a câta oară, a Parlamentului într-o anexă docilă a Palatului Victoria, cu complicitatea majorității care susține acest Guvern și care alege să tacă de fiecare dată când Guvernul minimizează importanța Parlamentului, a parlamentarilor și a alegătorilor care i-au trimis în Parlament.

Dacă Guvernul nu are timp să dezbată public bugetul ori să-l depună la timp în Parlament, are timp de consultări cu reprezentanții instituțiilor financiare străine. E mai important pentru Guvern să dezbată bugetul României cu domnul Franks decât să-l dezbată în Parlament ori măcar cu parlamentarii care încă susțin Guvernul.

Ce dovedește puterea încă o dată? Dovedește că, pe lângă că nu are o strategie economică viabilă, lucru dovedit cu prisosință în ultimii ani, nu are nici măcar o viziune bugetară pe termen scurt, așteptând să ne spună FMI-ul până și cum va arăta bugetul României în anul 2012, dovedește că nu-și respectă nici măcar propriii parlamentari și mai dovedește că prăpastia dintre guvernanți și guvernați a ajuns la cel mai adânc nivel din ultimii 20 de ani.

Mă întreb dacă tot FMI-ul e cel care va spune Guvernului dacă are voie sau nu să respecte propria Lege a sistemului unitar de pensii publice, de asta depinzând indexarea pensiilor în România, țara în care am ajuns ca respectarea legii să depindă de decizia unei instituții financiare străine.