Gheorghe Dragomir

„Bulibășeala din învățământul românesc continuă!” Anul 2011 a fost marcat de notele slabe obținute la examenul de bacalaureat, care a demonstrat încă o dată scăderea continuă a calității învățământului din România, cauzată de indiferența guvernanților față de școală.

Ministrul Daniel Funeriu probează încă o dată că există motive temeinice pentru a-i cere demisia. Astfel, așa-zisa „clasificare” a universităților, în loc să introducă mai multă ordine în învățământul superior, creează și mai multă confuzie. Criteriile folosite în această „clasificare” nu sunt suficient de clare și nu sunt cele europene. Invocarea Asociației Europene a Universităților în sprijinul acestei clasificări nu este corectă, deoarece această asociație nu face clasamente, ci eventual dă sfaturi, evaluează și informează asupra metodologiei. Există instituții europene specializate care fac asemenea ierarhizări, instituții care nu au participat însă la operațiunea domnului Funeriu.

Cu siguranță o viitoare evaluare și clasificare instituțională, alta decât aceea realizată sub egida domnului ministru Daniel Funeriu, va fi mai conformă cu realitățile învățământului superior românesc.

Constatăm, de asemenea, că domnul Daniel Funeriu nu a promovat încă, prin ordin de ministru, unele metodologii și programe de studiu absolut necesare începerii actului de predare-învățare în învățământul preuniversitar. Printre restanțele majore ale MECTS privitoare la implementarea Legii educației se numără și faptul că nu a fost promovată încă Metodologia de organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar. Aceste concursuri ar fi deschis o cale reală de depolitizare a conducerii grădinițelor, școlilor și liceelor și, în lipsa acestora, inspectorii generali școlari numiți politic își continuă demersurile de numire a directorilor și directorilor adjuncți pe criterii strict clientelare.

În discursul său cu ocazia deschiderii anului școlar preuniversitar 2011–2012 prim-ministrul Emil Boc spunea:

„Generații întregi au crescut cu vechea vorbă românească: Ai carte, ai parte! Corectați-mă dacă greșesc, dar personal nu cred că există părinte pe lumea asta care să nu-și îndemne copilul spre învățătură. Au făcut-o părinții noștri cu noi, o vom face și noi la rândul nostru cu copiii noștri, întrucât cartea este cea care ne apropie de valori și ne asigură un viitor. În termeni practici, mai multă carte înseamnă o mai bună așezare în viața de zi cu zi. Mai multă carte înseamnă totodată garanția resurselor nelimitate pentru o întreagă națiune. Cam asta ar fi, până la urmă, în cuvinte simple menirea școlii! În cuvintele reformei la care asistați, și care nu e simplă, vă asigur, modelul educației românești vizează cu adevărat calitatea, nu cantitatea, performanța, nu simularea ei. Școala românească nu va mai fi pentru copiii noștri doar un furnizor de diplome, ci un furnizor de programe de formare în pas cu vremurile, adaptate competiției internaționale. Or, asta se face cu profesori bine pregătiți și atent selecționați, cu sisteme de predare compatibile școlii europene, cu sisteme de notare corecte, standardizate.”