Aurel Căciulă

„Bullyingul în școli, o cruntă realitate”

Unu din cinci copii umilește în mod repetat alt copil la școală, iar fenomenul este în plină ascensiune. Această problemă a câștigat din ce în ce mai multă atenție în ultimii ani, din cauza tehnologiei și a noilor modalități prin care copiii și adolescenții pot comunica între ei și se pot hărțui între ei, prin internet, telefon mobil și rețele de socializare.

Curtea școlii este un microunivers social, în care copiii primesc primele lecții de viață în afara familiei: validare, acceptare, empatie, dar, din păcate, și teamă, rușine, respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală afectează emoțiile pozitive, ambiția și potențialul copiilor.

Bullyingul este o problemă care poate da peste cap copilul la școală, viața lui socială și starea lui emoțională. Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică, umilirea, violența fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi, de a interacționa cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice bullyingului, cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.

Această formă de abuz emoțional și fizic are trei caracteristici:

– intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;

– repetat – același copil este rănit mereu;

– dezechilibru de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.

Din păcate, se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte, pe străzi și chiar în sălile de clasă. Nedepistat la timp, bullyingul poate lăsa traumă și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate.

Există bullying fizic, verbal, sexual sau psihic.

Expunerea la violență a unei persoane poate produce schimbări majore, exponențial amplificate la alte fenomene de violență, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat.

De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat sau neglijat. Acest comportament al agresorului este determinat de lipsa de empatie, egocentrism, superficialitatea relațiilor umane, orgoliu, dar mai ales expunerea și preluarea unor modele de comportament familial.

Acest fenomen are un efect negativ asupra tuturor, asupra copilului care este „țintă”, asupra celor care sunt martori la conflict, asupra „agresorului” și asupra tuturor celor care sunt conectați, într-un fel sau altul, cu fenomenul. Cu toții ne dorim școli în care relațiile de colaborare, de colegialitate și de prietenie să primeze. De fapt, vorbim despre locul în care copiii obțin deprinderi esențiale și dezvoltă relațiile definitorii pentru viitorul lor.

Este necesar ca școala să rămână un mediu sigur și prietenos, prin promovarea unor metode pozitive și eficiente de educare socioemoțională, în spiritul valorilor de toleranță, respect, protecție și curaj.