Ștefan Daniel Pirpiliu

## Bună dimineața!

Declarația mea politică are ca temă „Scutul antirachetă - o decizie istorică”.

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi este dedicată deciziei CSAT de a aproba invitația președintelui american Barack Obama, ca România să găzduiască elemente ale scutului antirachetă, scut ce va apăra Europa de Est începând cu anul 2015.

Subiectul a generat pe parcursul ultimelor zile o maximă preocupare publică, justificabilă de altfel prin prisma efectelor pe care o astfel de acțiune le antrenează. M-aș referi astăzi în special la simbolistica invitației pe care Statele Unite au adresat-o țării noastre, pentru că, dincolo de argumentele naționaliste, ar trebui să realizăm că trăim într-o lume guvernată de interese.

Ideea scutului antirachetă a fost asumată în premieră la Summitul NATO de la București, pornind de la principiul indivizibilității aliaților. S-a cerut un scut complementar celui american, care să fie realizat de NATO. Posibil, pentru că în spatele scenei europenii au susținut că nu au mijloacele financiare construirii lui, am aflat acum, public, că Statele Unite și-au asumat responsabilitatea financiară.

Scutul va fi amplasat în România și va acoperi Bulgaria, Grecia și Turcia. El înseamnă baze terestre cu interceptoare, o întreagă infrastructură, înseamnă capabilități americane, altele decât cele de la Mihail Kogălniceanu, Babadag.

Includerea României în scutul de apărare antirachetă înseamnă, dincolo de toate, transformarea noastră într-un actor important în spațiul euroatlantic, inclusiv pe dimensiunea de securitate – îi conferă greutate strategică și regională statului român –, înseamnă un beneficiu din punct de vedere al securității naționale, și acesta nu este un aspect de neglijat, în condițiile în care tot mai multe state și entități nonstatale manifestă un interes crescut pentru dobândirea armelor nucleare, cu intenția de a le folosi în scopuri contrare păcii.

Conform specialiștilor, rachetele intercontinentale sunt singura capabilitate letală ce poate fi utilizată pentru amenințarea directă sau indirectă a suveranității unui stat. Iată de ce scutul antirachetă nu trebuie interpretat ca un nou episod al unei noi curse a înarmărilor, ci ca un instrument de apărare necesar, ca urmare a răspândirii tehnologiei în materie de rachete la nivelul lumii. Niciun guvern responsabil din lume nu-și lasă cetățenii neprotejați în fața unor state care au capabilitatea de a produce arme atomice.

În aceste condiții, acest proiect se transformă într-o prioritate în politica de apărare a țării, pentru că scutul antirachetă american înseamnă putere și forță de apărare în fața oricărui posibil atac aerian. Nu chiar orice țară, indiferent de poziția ei geografică, beneficiază de șansa de a găzdui o astfel de armă.

Au existat voci pe parcursul acestor zile care, posibil deliberat, au încercat să minimalizeze și să oculteze acest succes înregistrat de Administrația Prezidențială, au susținut că tocmai amplasarea acestui scut ne-ar putea transforma într-o posibilă țintă pentru teroriști. Chiar crede cineva că dacă ar fi fost vorba să reprezentăm un obiectiv important pentru aceștia nu ar fi putut acționa în voie până acum? Iar ocaziile au fost multe: summitul NATO, vizita președintelui american George W. Bush la București etc.