Mircea Irimescu

## Bună dimineața!

Declarația mea politică se intitulează „O mare împlinire”. Stimați colegi,

Din noianul de știri despre lipsuri și nemulțumiri ce tind să cuprindă în acest an populația României, ici-colo, tot mai puține, din sport, știință sau cultură, apar vești care dau momente de satisfacție națională. Ele reprezintă realizările – câteodată excepționale – ale unora dintre concetățenii noștri, dar, spre paguba tuturor, cele mai multe trec (aproape) neobservate.

Învățată cu certurile, polemicile, urile și criticile la care asistă zilnic, lumea noastră pare a avea afectate disponibilitățile normale de a detecta, aprecia și promova evenimentele pozitive ale unei existențe sociale normale. Dacă evenimentele sportive se bucură de popularizare, cele din domeniile științei și culturii sunt cenușărese printre temele predilecte ale presei românești.

Un eveniment cultural excepțional s-a petrecut în cursul lunii aprilie a acestui an și, până în prezent, nu s-a bucurat de atenția pe care o merită, deși a fost marcat de o ședință festivă la Academia Română și Președintele României l-a salutat printr-un mesaj special. Este vorba despre încheierea Dicționarului-tezaur al limbii române prin apariția celui de-al 37-lea volum al monumentalei lucrări, realizare de căpătâi a culturii române. Este bine ca această imensă realizare colectivă a sute de cărturari români să fie evidențiată în cadrul Parlamentului României și, ca membru al Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților, vă supun atenției rândurile de față.

Obiectiv programatic încă de la înființarea în 1866 a Societății Literare Române (devenită apoi Societatea Academică Română în 1867 și Academia Română din 1879), elaborarea Dicționarului-tezaur al limbii române a solicitat, timp de peste 140 ani, eforturile a zeci de savanți ai acestei țări. Singuri sau coordonând colective de cercetători, începând cu Ion Heliade Rădulescu, A.T. Laurian, Ioan C. Massim, continuând cu B.P. Hasdeu, Al. Philippide, Sextil Pușcariu, I. Iordan, Al. Graur, I. Coteanu, până la contemporanii Gheorghe Mihăilă și Marius Sala, au merite deosebite la ridicarea acestui extraordinar monument al culturii române. Ei și cei care au lucrat în subordinea lor au depus un volum de muncă titanică și au reușit să încheie o operă pe care doar puține culturi ale lumii o au.

În istoria înfăptuirii acestui act de cultură se întâlnesc momente semnificative și pilduitoare pentru viitorul țării noastre. Mă opresc la trei dintre ele.

Primul pe care l-aș pomeni se referă la continuitatea în muncă a generațiilor de cercetători care au trudit la el. Deși în câteva rânduri munca la Dicționar s-a luat de la capăt, rezultatele obținute de predecesori nu au fost risipite, așa cum s-a întâmplat, din nenorocire, la noi, în multe alte domenii, ci au fost împlinite și valorificate, dovedind că acolo unde se vrea, se poate.