Georgică Dumitru

## Bună dimineața!

Declarația mea politică se numește „Pentru o cultură a diversității”.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Încep această declarație politică prin a vă ruga să faceți un exercițiu de memorie și să vă aduceți aminte câți prieteni sau simple cunoștințe romi aveți și să vă aduceți aminte de câte ori v-ați simțit jenați din cauza acestui lucru.

Nu este nevoie să-mi răspundeți. Este doar un exercițiu retoric. Dar în spatele acestuia se află una dintre cele mai crude realități ale societății românești. Suntem un popor care înglobează și refuză totodată o etnie: cea romă. Privim și savurăm uneori produsele lor culturale, dar ne este rușine să recunoaștem acest lucru. Încercăm să spunem că suntem români, cu un singur „r”, și nu romi, atunci când mergem peste hotare.

Încercam cu disperare să convingem Europa că nu suntem un popor de Mailați. Și, paradoxal, încercăm să mințim Europa spunând că avem programe și proiecte pentru integrarea socială a acestei etnii, deși în inimile noastre nici nu credem și nici nu vrem așa ceva. Este semnul ipocriziei noastre ce vine dintr-o lipsă a culturii diversității, a refuzului celui ce nu-mi seamănă, a fricii ancestrale de celălalt, iar și mai trist este faptul că ni se întâmplă asta într-o Europă tot mai cosmopolită și tot mai multiculturală.

Vreau să atrag atenția asupra acestui fenomen din două motive: în primul rând, colegiul pe care îl reprezint în Parlamentul României este unul având o numeroasă populație de etnie romă și, în al doilea rând, eu cred că de rezolvarea problemelor specifice acestei etnii depinde rezolvarea multora dintre problemele noastre ca popor european.

Caracteristicile de tip etnic propriu-zis – limbă specifică, pe care nu toți o cunosc și o utilizează, tradiții, port, muzică, conștiință a apartenenței – se combină cu efectele negative ale deficitului istoric de modernizare a majorității populației de romi. O lungă istorie de marginalizare s-a sedimentat într-o întârziere a procesului de modernizare, cu blocaje importante de integrare cu succes într-o societate în rapidă schimbare, dominată de o competiție în creștere.

Deficitul de modernizare a fost compensat o lungă perioadă de timp prin dezvoltarea unor strategii de

supraviețuire la marginea societății care, pe lângă fixarea unei sărăcii adesea extreme, a blocat angajarea într-un proces de modernizare de succes.

Din păcate, atitudinea romilor față de educație este însă în continuare negativă. Atunci când nu este obligatorie, educația formală este în bună parte refuzată de romi, chiar dacă este gratuită, precum grădinița, liceul, școlile vocaționale sau facultățile de stat.

Este evident că analfabetismul este o sursă primară de excluziune extrem de semnificativă pentru populația de romi din România. Importanța pe care școala o are pentru copiii romi este extrem de mare. Practic, este, în multe cazuri, singurul mod prin care ei pot scăpa din cercul vicios al excluziunii sociale: sărăcie – dezinteres pentru școală, analfabetism – lipsa unei profesii și a salariului, sărăcie.