Emil Marius Pașcan

Bună dimineața, distinși colegi! Domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează „Vocile noastre se pierd în gâlceava risipitoare”.

Pe cei care locuim în județele Mureș, Harghita și Covasna, precum și în alte județe din centrul țării ne apucă frisoanele și disperarea când se ajunge în situația ca guvernarea României și majoritatea parlamentară necesară acesteia să depindă ultimativ de UDMR. Noi suntem întotdeauna cei care suferim ponoasele în astfel de situații, întrucât de fiecare dată asistăm neputincioși la trocurile mârșave ale guvernanților, la trădarea intereselor naționale și la validarea privilegiilor cu caracter etnocentrist, a discriminărilor aberante, pozitive, pretinse agresiv de către politicienii maghiarimii, în detrimentul, pe spatele nostru, și care conduc la umilirea românilor ardeleni.

Iată că, din păcate, am ajuns din nou într-o astfel de situație. Majoritatea parlamentară PSD–ALDE depinde în Camera Deputaților de voturile UDMR și ale parlamentarilor

minorităților. În context, Ministerul Educației Naționale se pregătește deja să facă un prim hatâr pretențiilor etnice nestăvilite ale UDMR, înaintând spre adoptare Guvernului României un proiect de ordonanță de urgență privind drepturile elevilor școlarizați în unități de învățământ înființate în procesul de organizare a rețelei școlare. Este un act normativ cu dedicație privitor, de fapt, la Liceul Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureș, care s-a dorit înființat printr-o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională a României. Prin această acțiune pur speculativă, pe cale de consecință, va fi promulgată ordonanța care produce imediat efecte, adică va fi soluționată o situație legislativ aberantă, chiar dacă respectiva ordonanță va fi respinsă sau anulată ulterior.

Și este doar începutul. Pas cu pas, din cauza lipsei de reacție și de solidarizare politică, românii dispar subit, trist și aparent inexplicabil din Harghita și Covasna.

În Târgu-Mureș elevii români continuă să fie alungați din școli, iar exemplul elocvent este tocmai Liceul Teologic Romano-Catolic și premisele înființării sale.

Se fac presiuni politice la nivelul Uniunii Europene pentru asigurarea unui protectorat, ca suport al constituirii așa-zisului Ținut Secuiesc.

Se cere imperativ oficializarea limbii maghiare în România și toate partidele maghiarimii s-au solidarizat în acest sens. Acțiunile lor sunt susținute cu fonduri semnificative din Budapesta.

În Transilvania, statul ungar alocă masiv capital pentru cumpărarea de proprietăți, terenuri și imobile, printr-un război hibrid, ascuns, urmărindu-se finalmente obținerea controlului asupra economiei.

În tot acest timp, gâlceava politică risipitoare, specific românească, suprasaturează spațiul public printr-o conflictualitate deconstructivistă, iar în deruta generală vocile celor care tragem semnale de alarmă din chiar inima țării se pierd în zadar.