Emil Marius Pașcan

Declarații politice și intervenții ale deputaților: – Aida Cristina Căruceru – declarație politică despre „Importanța educației naționale pentru copii și adolescenți. Cum putem combate un flagel care afectează trei din 10 tineri”; – Corneliu Olar – declarație politică intitulată „Domnule Daea, unde va mai paște oaia?”; – Daniel Vasile – intervenție cu ocazia Zilei naționale pentru comemorarea dezrobirii romilor din România; – Márton Árpád Francisc – considerații în legătură cu Regiunea Autonomă Maghiară; – Cătălin Cristache – exprimarea îngrijorării față de felul în care alianța PSD–ALDE–UDMR înțelege să guverneze țara; – Alina Teiș – declarație politică având titlul „Trenule, mașină mică!”; – Vasile Gudu – declarație politică intitulată „Asalt asupra justiției”; – Biró Zsolt Istvan – marcarea unei jumătăți de secol de la desființarea Regiunii Autonome Maghiare din România; – Corneliu Bichineț – enumerarea unor probleme cu care se confruntă oamenii; – Răzvan Ilie Rotaru – declarație politică intitulată „Susțin reglementarea răspunderii obligatorii a magistraților”; – Florica Cherecheș – declarație politică având ca titlu „Educația, încotro? Dar copiii noștri?”; – Emil Marius Pașcan – declarație politică intitulată „Infractorii din partid sunt promovați și recompensați!”; – Tamara Dorina Ciofu – declarație politică având tema „Introducerea rezidențiatului pe post reprezintă o soluție pentru reducerea deficitului de medici specialiști și oprirea exodului acestora în străinătate”; – Nicolae Neagu – intervenție cu titlul „50 de ani de la ultima reorganizare teritorial-administrativă a României”; – Constantin Codreanu – „Cer accelerarea procedurii parlamentare pentru mărirea termenului de valabilitate a pașapoartelor românești de la cinci la 10 ani!”;

527 cuvinte

Discurs

Bună dimineața, distinși colegi!

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: „Infractorii din partid sunt promovați și recompensați!”.

M-am întrebat adeseori: cum a reușit România ca în mai puțin de trei decenii să-și înstrăineze resursele energetice și patrimoniale, pierzând mai mult decât în ultimele două războaie mondiale și fără măcar a se trage un glonț?! Cum oare ne-am vândut petrolul, gazele naturale, cimentul, pădurile și lemnul, terenurile agricole și am pierdut concomitent controlul asupra economiei naționale, al stabilității și predictibilității acesteia? Drept consecință, asistăm și la un exod al creierelor, ne pleacă tinerii, migrează spre zări economice mai faste, după ce statul român a investit resurse importante în pregătirea lor. Ne întrebăm cu toții mereu: oare cine este de vină?!

De parcă nu ar fi fost îndeajuns, asistăm azi cu îngrijorare la un nou act de trădare, prin acțiunea politic concertată de înstrăinare a rezervelor de gaze naturale ale României din Marea Neagră. În acest sens, aflăm cu stupoare din media că în fruntea companiei Transgaz, companie publică care deține monopolul transportului de gaz în România, se află un personaj bizar, implicat în furăciunile imobiliare bazate

pe cumpărarea anticipată a drepturilor litigioase, girate cu complicitatea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, și care dintr-o astfel de hoție imobiliară a încasat un comision de circa 1,6 milioane de lei. Mai apoi, acesta a scăpat de „beciul domnesc”, întrucât a devenit martor denunțător la DNA, practic denunțându-și complicii de hoție și astfel scăpând basma curată, dar cu conturile pline.

Culmea, acest PSD-ist de „nădejde” a ajuns președinte al Consiliului de administrație al Transgaz, iar mai apoi director general al companiei, putând astfel să comploteze cu operatorul sistemului național de transport gaze naturale al Ungariei – compania FGSZ – pentru cedarea rezervelor de gaze naturale ale României din Marea Neagră către Ungaria.

După ce, pe 9 septembrie 2016, la Budapesta, Transgaz a semnat contractul prin care a primit finanțarea de circa 180 de milioane de euro de la Uniunea Europeană pentru secțiunea românească a conductei BRUA (Bulgaria–România–Ungaria–Austria), la doar câteva luni, operatorul maghiar de transport gaze, parte a grupului MOL, anunță Comisia Europeană că proiectata conductă BRUA, susținută și finanțată de la Bruxelles, nu va mai ajunge până în Austria, ci se va opri în Ungaria. Adică BRUA a rămas doar BRU. Ulterior, Transgaz, împreună cu ANRE, decid să continue proiectul BRU, care a exclus Austria, și să continue conlucrarea cu partea maghiară.

Mai aflăm că anul trecut Guvernul României l-a recompensat pe directorul general al Transgaz, Ion Sterian, cu un premiu constând în fabuloasa sumă de 548.000 de lei, pentru excelenta sa prestație ca administrator al unei firme, atenție, având monopol în România! Mai apoi am văzut vizita ministrului de externe al Ungariei în România și anunțarea faimosului memorandum pentru cedarea către Ungaria a producției de 4,4 miliarde de metri cubi de gaze naturale exploatate anual din Marea Neagră.

În contextul ședinței