Oana Consuela Florea

## Bună dimineața!

Doamnă președinte, vă rog frumos să mă anunțați când trebuie să închei!

Am considerat că este necesar să punctez câte ceva din separația puterilor în stat, având în vedere ultimele evoluții din societatea românească.

Nu o să citesc, pentru că este destul de lungă, doar o să punctez ceea ce este important.

Având în vedere că principiul separației puterilor în stat este statuat chiar în art. 1 din Constituție, asta înseamnă că legiuitorul a observat că este de maximă importanță pentru fundamentul unei democrații, iar că o dispersie a puterii între instituțiile statului este necesară, precum și o partajare a atribuțiilor între instituții.

Cu toate acestea, nu este nevoie ca instituțiile să fie izolate și să nu comunice, ci trebuie să interacționeze și să colaboreze între ele.

Nu mai insist pe atribuțiile Parlamentului, ale Guvernului și ale autorității judecătorești, pentru că ele sunt prevăzute în Constituție și în legile speciale. Cu toate acestea, este inadmisibilă imixtiunea unor instituții ale statului, respectiv a reprezentanților Ministerului Public, în aprecierea, critica, analiza, cercetarea sau urmărirea procesului de elaborare și adoptare a politicii penale a unui stat, respectiv în modalitatea de elaborare a textelor inițiativelor legislative.

Știm cu toții, deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile exprimate și, cu toate acestea, citez: „Din punctul de vedere al magistraților..., aș dori să vă spun că o monitorizare a magistraților nu ar mai fi necesară, dar ar fi necesară o monitorizare a politicienilor”. Am citat din procurorul general

al României și sper că aceasta nu este nici gândirea, nici modul de acțiune al Ministerului Public.

Până mai ieri era în vigoare art. 276 din Codul penal, adică precizările făcute sau aprecierile făcute de parlamentari cu privire la presupuse abateri disciplinare ale judecătorilor sau organelor de urmărire penală erau sancționate chiar cu privarea de libertate. Se numea „Presiuni asupra justiției” acel articol. Invers, constatăm că se poate. Și am asistat cu toții în presă cum procurori sau membrii CSM au făcut aprecieri referitoare la activitatea parlamentarilor, au emis judecăți de valoare, au monitorizat oameni politici, s-au întreprins activități de intimidare a membrilor Guvernului, încălcând în mod grav principiul separației puterilor în stat.

Recent, Curtea Constituțională a constatat că a existat un conflict juridic, de natură constituțională, între Ministerul Public, prin DNA, și Guvern.

Îl voi cita pe domnul Valer Dorneanu, pentru că mi se pare important: „Existența conflictului juridic apare atunci când o putere își arogă competențe care revin alteia. Dacă Parchetul s-ar fi limitat să verifice dacă în mod concret s-ar fi săvârșit vreo infracțiune, nu ar fi fost conflict...”.