Clement Negruț

Bună dimineața, domnule președinte! Bună dimineața, doamnelor și domnilor!

Declarația mea politică am numit-o „Televiziunea Română, naționalizată de Partidul Social Democrat”.

Încep cu o frază care ar trebui să fie o concluzie a acestei declarații politice.

Atrag atenția de la tribuna Parlamentului asupra politizării la care a fost supusă Televiziunea Română „liberă” pe perioada campaniei electorale pentru alegerea Președintelui României și solicit demisia de urgență a domnului Sassu din funcția de președinte al Consiliului de Administrație al Televiziunii Romane.

Înainte de a prezenta motivele care stau la baza demersului meu, vă reproduc art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, care reglementează funcționarea acestei instituții: art. 3 alin. (1) – „Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune au obligația să asigure prin întreaga lor activitate pluralismul, libera exprimare a ideilor și a opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice”, și art. 4 alin. (1) „Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice în realizarea obiectivelor generale de informare, educație, divertisment, sunt obligate să prezinte în mod obiectiv, imparțial, realitățile vieții social-politice și economice interne și internaționale, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice.”

Prin aceste reglementări legale, TVR trebuie să slujească interesului public, adică al cetățenilor care sunt obligați prin același act normativ să plătească taxa pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, și mai ales pentru a fi corect informați.

Modelul patentat de Moscova în anii ’50 de subjugare a presei și de transformare a sa într-o unealtă de răspândire a politicii partidului se pare ca nu a dispărut în decembrie 1989, odată cu eliberarea Televiziunii naționale, ci subzistă încă, fiind folosit din plin de liderii PSD pe perioada campaniei electorale, probabil din cauza aproprierii doctrinare de Moscova și de modelul rusesc.

Este inacceptabil ca după 20 de ani de la căderea comunismului, practicile staliniste de cenzurare a știrilor și de filtrare a adevărului prin lentila politrucilor de la conducerea televiziunii să se regăsească chiar la Televiziunea națională, o televiziune plătită de două ori de cetățenii acestei țări – o dată, prin taxa obligatorie impusă tuturor românilor și, a doua oară, prin transferurile de la bugetul statului – pentru a asigura o informare corectă a tuturor.

Astfel, un prim episod al ingineriei TVR într-un mod partizan în campania electorală în favoarea candidatului Mircea Geoană se produce în 24 noiembrie 2009, când, în timpul transmisiei meciului de Liga Campionilor dintre Unirea Urziceni și FC Sevilla, comentatorii TVR au menționat prezența pe stadion a candidatului PSD la Președinție, Mircea Geoană, și a consilierului acestuia, Cozmin Gușă, dovedindu-și astfel în mod clar partizanatul politic pentru PSD și încercând să îl favorizeze astfel pe Mircea Geaoană în încercarea de a mai câștiga ceva procente electorale.