Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·18 mai 2010
other
Luminița Iordache
Discurs
Bună dimineața, domnule președinte de ședință! Bună dimineața, stimați colegi!
Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Unde-i țăranul de altădată?”
E trist, dar adevărat: satul românesc nu mai arată așa cum îl știam din copilăria noastră. Chiar dacă nu regretăm cooperativele de producție, regretăm lipsa gospodăriilor țărănești, care multora ne încântau vacanțele.
Acum, satul românesc e din ce în ce mai trist. Țăranii, care nu mai sunt țărani, ci un fel de orășeni rurali, își acceptă cu resemnare soarta și parcă sunt pierduți în această lume săracă și fără nicio speranță de bine. Nici ei nu își mai amintesc de viața frumoasă din vremea copilăriei lor.
E păcat că privim neputincioși la cum se degradează viața românului de la țară.
E păcat că nu facem nimic și nici nu ne gândim să facem ceva pentru acești oameni, care ar trebui să asigure hrana noastră, a tuturor românilor.
E păcat ca noi să dăm valută pe legume, fructe, carne, făină. E păcat să mâncăm prost și scump alimente cu e-uri când pământul nostru gras, negru și bun plânge după o sapă de hârleț.
Ne întrebăm care sunt cauzele pentru care țăranul nostru nu mai este cel de altădată, tocmai el, țăranul care își dădea viața pentru o palmă de pământ?
Nu ne este milă că pământul stă în paragină și țăranul alături de orășean face foamea?
Gospodăriile țărănești erau mândria noastră și de acolo se hrăneau și copiii care erau ajunși domni la oraș. Acum nu-și mai pot asigura nici hrana lor zilnică, dar să-și mai ajute și rudele cu buletin de asfalt.
E greu de crezut, dar așa e, și cauzele sunt multe, dar cele mai importante dintre ele ne dau dureri de cap și parcă nici nu mai este speranța să îndreptăm ceva.
Țăranii și-au luat pământurile înapoi fără să-i ajute cineva, fără măcar cineva să se gândească că nu vor avea cu ce-l lucra – de unde bani de tractor și de alte utilaje?
Țăranii au uitat, în dorința lor de a-și lua pământul înapoi, că agricultura secolului XX nu se mai face fără îngrășăminte și semințe selecționate. Dar s-a gândit vreun politician la asta?
Țăranii au crezut că statul va sta în spatele lor și le va subvenționa munca în așa fel încât să ne apropiem cât mai mult de Europa.
Țăranii au crezut că APIA e făcută să-i ajute pe ei, și nu pe cei șmecheri.
Țăranii au sperat că primarii lor, alături de consilieri, vor fi alături de ei și îi vor sfătui să nu-și vândă pământul pe nimica toată și dacă îl dau în arendă să aibă grijă cum fac contractele.
Țăranii au sperat și mai speră ca politicienii să îi susțină în simpla lor politică agrară, care ne aduce la toți pâinea pe masă.
Țăranii mai speră încă să aibă centre de colectare susținute de stat, unde să-și vândă produsele pe care încă le mai produc, ca să nu mai fie furați de samsari.