Grigore Crăciunescu

Bună dimineața! Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează „Medicii nu sunt funcționari publici”.

În primele șase luni ale acestui an, numărul medicilor care au plecat din țară a ajuns la 1.200, iar din 2008 până în prezent au părăsit România 15.000 de medici. Acest fapt se datorează, în primul rând, condițiilor necorespunzătoare privind dotarea spitalelor care se află în subordinea Ministerului Sănătății, iar, în al doilea rând, condițiilor de salarizare, care sunt mult sub ceea ce medicii primesc atunci când lucrează în clinicile din străinătate.

Pe lângă aceste două motive esențiale, un alt aspect ține de modul cum este apreciată sau, mai bine zis, cum nu este apreciată munca lor de către statul român. În acest sens, semnificativ este faptul că medicii sunt asimilați funcționarilor publici, ceea ce face ca, în eventualele infracțiuni în care sunt implicați medicii, pedepsele să fie mult mai aspre.

În toate statele Uniunii Europene, profesia medicală este legiferată ca profesie liberală. Medicul nu este funcționar public și nu este asimilat cu acesta. Echivalarea forțată cu statutul de funcționar public impietează asupra unei bune relații cu pacientul. Studii sociologice au arătat că asimilarea cu funcționarul public a medicului constituie o cauză importantă care duce la plecarea acestora în străinătate, mai ales că independența profesională este foarte importantă pentru medici.

În Legea nr. 288/1999 privind Statutul funcționarului public, în anexă, sunt prevăzute funcțiile publice. Dar în această anexă nu este cuprinsă și profesia de medic. În noul Cod penal, la art. 175 alin. (2) se precizează „Este considerat funcționar public în sensul legii penale persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestit de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”. Iar la art. 176 se explică ce se înțelege prin termenul de „public”, care se referă, citez: „la instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică”.

Medicul din spital este salariat, nu este persoană juridică, iar medicul de familie nu administrează bunuri publice, cabinetele medicale fiind proprietate privată. Deci, conform legislației în vigoare, medicii nu sunt funcționari publici și nu pot fi asimilați cu aceștia. Singura situație când un medic este funcționar public sau asimilat acestuia apare atunci când acesta deține funcția de manager de spital. Se uită faptul că medicii au reglementări proprii în cazul abaterilor disciplinare, și aici mă refer la Colegiul medicilor, care poate decide chiar interdicția de a profesa, și Legea malpraxisului, care reglementează situațiile de culpă medicală.

Ca urmare a acestei situații, Comisia pentru sănătate a respins propunerea de reexaminare a Ordonanței nr. 2/2014, solicitată de președintele Traian Băsescu, și la art. 375 a menținut alin. (2), care are următorul cuprins: „Având în vedere natura profesiei de medic și obligațiile fundamentale ale medicului față de pacientul său, medicul nu este funcționar public și nu poate fi asimilat acestuia.”