Iosif Veniamin Blaga

Bună dimineața, domnule președinte! Mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează „Scoală-te, să mă pun eu!”.

Doamnelor și domnilor colegi,

Iată că au trecut mai mult de 20 de ani de democrație, iar în cele mai multe cazuri gândirea politică pentru mulți stă cantonată, este redusă tot la sintagma: „Scoală-te de pe scaunul puterii, să mă pun eu”.

Se vorbește de 20 de ani de principii ca: subsidiaritatea, descentralizarea, deconcentrarea, autonomia locală – mai nou financiară –, creșterea actului cultural și a nivelului de sănătate pentru populație etc.

Care este aportul tuturor guvernelor de până acum? Cred că insuficient.

S-au succedat guverne cu doctrine așa-zis diferite. Unde este progresul scontat pentru populație în ceea ce privește nivelul de trai? În ce se cuantifică el pentru ca zgomotul străzii să fie cât mai mic?

Idei de reformă au tot fost, se pare, mai mult teoretice decât practice, mai mult demagogice decât realiste, lucru care reiese și din multele promisiuni electorale făcute și atât de puțin realizate. Starea în care ne aflăm nu este de circa un an, sau hai să spunem doi ani, de când actuala putere coordonează destinele acestei țări.

Reamintesc un singur lucru știut, văzut, înțeles, prea discutat și suportat: reforma din agricultură. Factorul vizibil, de 20 de ani, este starea jalnică a terenurilor agricole, fapt care face ca de-a lungul anilor să pierdem valori importante din avuția acestei țări.

Mă întreb care guvern, care partid sau grupare de partide nu a contribuit la această stare.

Dacă ne referim la măsurile cu caracter social, este știut că implementarea acestora are nevoie de timp îndelungat – nu spun 20 de ani, precum o mare personalitate –, dar inconsecvența aplicării acestora, desele schimbări nu fac decât ca scopul final să nu fie atins.

Perspectiva că unele măsuri luate de actualul Guvern, în situație de criză economică mondială, pot aduce schimbări importante în viața națiunii noastre sperie multe partide, făcându-le să acționeze după principiul „Scoală-te să mă pun eu la putere!”.

Priviți ce mijloace se folosesc: scoaterea oamenilor în stradă, ca și când actul democratic din Parlament nu este bun sau de ajuns, poate tocmai fiindcă știu că din 2011 lucrurile se vor schimba în bine!

Trebuie oprită radicalizarea societății, este nevoie de un mediu economic stabil, altfel pot apărea efecte destabilizatoare în cascadă.

Și, ca și când nu este de ajuns, reluăm un vechi obicei: ne plângem pe la curțile Europei, ne punem poalele în cap. Oare ce credem când facem lucrul acesta?!

Stau și mă întreb asupra importanței unor versuri din imnul național:

„Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-n lume Triumfător în lupte, un nume de Traian” sau: