Aurelian Mihai

Bună dimineața! Domnule președinte, Stimați colegi, „Adevărații ambasadori ai României”.

Cu câteva zile în urmă, Clubul Auto al circuitului de Formula 1 de la Monza premia un român, șofer de TIR în Italia, ca urmare a blocării traficului pe o autostradă din Bergamo, pentru a salva mai multe persoane care se aflau pe carosabil după ce autoturismul cu care circulau a intrat în coliziune cu parapetul de pe marginea drumului.

Aflând că persoana care ne interesează se numește Ion Purice, român care locuiește de șase ani în Italia, căsătorit și tată al unui băiețel de șase ani, mai aflăm ca domnul Purice, la fel ca milioane de compatrioți, este o persoană simplă, curajoasă, suficient de curajoasă pentru a începe o altă viață în altă țară decât cea în care s-a născut. Și iată că un om atât de modest, de curajos, muncitor, devine erou prin simplul și mărețul gest de a salva o viață de om, a unui alt copil, probabil nu ghidat numai de sentimentul de protecție, în calitate de părinte, la rândul Domniei Sale, ci și ghidat de simțul responsabilității, pe care noi trebuie să-l avem în permanență.

Așadar, avem un erou, încă un erou, și asta este bine, fără ca țara noastră să fi făcut prea mult, cu atât mai puțin o clasă politică parcă ruptă de situația reală în care trăiesc propriii cetățeni, așa cum de multe ori am spus referindu-mă la cetățenii români care trăiesc departe de casă. În România, presa, televiziunea au informat opinia publică asupra acestui mare gest, imens aș spune, al unuia ca noi, care a ales să își încerce șansele în altă țară. Urât pentru o Românie care nu este parcă capabilă să își păstreze valorile, pentru că – nu este așa – valori avem, dar facem tot posibilul să ne îndepărtam de ele. Valoarea nu este adusă numai de resursa umană bine pregătită, foarte instruită, excelent educată, de intelectuali, este des întâlnită în toate mediile sociale, în toate categoriile profesionale. Pentru mine, acest ambasador este mai important decât un Premiu Nobel, pentru mine, ca cetățean care a trăit mulți ani departe de casă, de țara sa natală, acest compatriot a adus, cu un simplu gest, urmat de o atitudine demnă de un adevărat român și om, a adus poate ceea ce... În acea zi, s-a adus cât munca întregii misiuni diplomatice pe parcursul unui an.

Poate așa, mulți dintre cei care încă umilesc cetățenii români, deranjați de prezența lor în comunitățile în care trăiesc departe de casă, liniștiți, cuminți, muncitori, vor primi un răspuns pe care nu îl așteptau: românii sunt cinstiți, românii sunt oamenii pe care, de asemenea, vă puteți baza. Ajutăm pentru că suntem un popor sărac, corect, umilit, care înțelege că atunci când trebuie să ajutăm nu stăm pe gânduri.

Probabil că mulți oameni însemnați în statul român se vor întreba și vor căuta semnul de egalitate dintre domnul Purice și un oarecare domn Tökés, unul, cavaler al bunului-simt, celălalt, un cavaler palid al unui ordin pe care, cu siguranță, mulți cetățeni îl reconsideră. Dacă ar fi fost după inimile noastre, ale românilor din diaspora, să alegem în acest moment cine ar merita onorabila distincție a invocatului Ordin „Steaua României”, cu siguranță ați ghici pe cine am alege. Vă mulțumesc.