Aurelian Mihai

Bună dimineața, domnule președinte! Stimați colegi,

De la acest microfon s-au vorbit multe în această legislatură și cam în toate legislaturile.

S-a vorbit, poate, cel mai mult însă despre diaspora, între 2012 și 2016. Consider eu că este legislatura care a marcat, cât de cât, mersul lucrurilor din punct de vedere legislativ și în beneficiul multor români care trăiesc în afara țării, cum tot spun mereu, peste 20% din populație.

Însă chestiuni recente, care fac obiectul susținerii familiei Bodnariu, de pildă, din Norvegia, pentru care s-au organizat mitinguri în toată lumea, de protest, împotriva a ceea ce acea instituție din Norvegia, Barnevernet, ar fi trebuit să facă, să protejeze minorii și familia în sine... prin organizarea acelor proteste nu s-a făcut altceva decât de a obține din partea autorităților norvegiene și a opiniei publice internaționale, chiar și a politicienilor, suportul necesar ca această problemă să fie bine înțeleasă și, evident, familia să se poată reuni.

Nu este nimic mai trist ca atunci când un copil este separat de părinții săi. Sunt foarte mulți sceptici, iar nemulțumirea, și a mea, și a multor români, vine, de această dată, pentru că o mulțime de compatrioți, probabil, în căutarea perfecțiunii, uită că suntem oameni supuși greșelii și atacă. Atacă doi părinți deznădăjduiți, atacă o familie, atacă inclusiv sute de mii de români care au ieșit în stradă sâmbătă dimineața, la ora 11.00, în toate capitalele lumii aproape – ale Europei, cel puțin –, tocmai pentru a susține și moral, și, cum am spus, și din punct de vedere civic interesele familiei. Iar dacă familia Bodnariu reprezintă astăzi cea mai cunoscută familie românească de pe întreg mapamondul este pentru că se consumă o dramă în nordul Europei.

Ne-ar fi bucurat ca o familie de români să fie cunoscută din alte motive, pozitive și mult mai bune decât ne-am fi imaginat și decât avem în această situație din Norvegia. Dar iată că totuși drama acestor oameni este cunoscută pretutindeni.

Este dezamăgitor să vedem că mulți români, în loc să se solidarizeze, să înțeleagă aceste probleme, nu fac altceva decât să jignească, să insulte și să mai pună o piatră în plus, acel sac care atârnă cu greutate la imaginea României. Și nu construim, într-adevăr, pentru că este mult de construit.

Din celălalt punct de vedere, atacuri la adresa bisericii. Catalogăm biserica în fel și chip. În diaspora, cum am mai spus, există peste 700 de parohii ortodoxe și poate peste 1.500 de biserici, de puncte de întâlnire a altor culte, nu neapărat ortodoxe.

Dacă am sprijinit biserica, am făcut-o, să știți, atât ca creștin, cât și ca om care reprezintă interesele societății în ansamblu, în Parlament, și civile, din diaspora, dar și a românilor care trăiesc departe de casă.

Dacă anul trecut încercam să aduc înaintea colegilor parlamentari și aici, în Camera Deputaților, Proiectul de modificare a legii nr. 1/2011 privind educația națională, pentru care s-a reușit să se obțină un sprijin, dar, mergând la Senat, Cameră decizională, pentru înființarea Institutului Învățământului Românesc în Străinătate, colegii de la Senat au considerat că nu este un proiect prioritar ca românii să aibă școli în diaspora, ca românii care au plecat de tineri, sacrificându-se, sacrificându-și, în primul rând, tinerețea și timpul pentru a învăța, în detrimentul unui viitor care poate că ar trebuit să fie mult mai solid, atunci nu ne condamnați.