Sulfina Barbu

Bună dimineața! Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la regionalizare. „Regionalizare sau fărâmițare administrativ-teritorială? Care va fi opțiunea României?”

Stimați colegi,

Am auzit de multe ori spunându-se că această criză economică pe care o traversăm trebuie privită drept o șansă pentru reformarea țării, iar acesta este un adevăr. Actuala criză economică, privită ca o șansă de reașezare economică, pe baze solide, care să asigure o creștere economică sănătoasă, actuala criză economică, văzută drept o șansă pentru modernizarea României. Să nu uităm însă că modernizarea reală a țării nu poate avea loc în lipsa regândirii împărțirii administrativ-teritoriale a României.

Doamnelor și domnilor,

Uniunea Europeană gândește în termeni de „regiuni” atunci când vine vorba despre dezvoltare.

Regionalizarea este modelul spre care merge Europa, iar modernizarea României va trebui să țină cont de această realitate. Reorganizarea administrativ-teritorială este parte a reformei statului, care are în centrul său flexibilizarea și eficientizarea instituțiilor.

Reorganizarea administrativ-teritorială este inevitabilă pentru un stat membru UE, care funcționează încă după o împărțire teritorială veche din 1968.

Ca o paranteză, simt nevoia să clarific că mă refer la reorganizare administrativ-teritorială, nu la reîmpărțirea teritoriului, care, așa cum știm, este indivizibil.

Modul de organizare administrativ-teritorială nu mai corespunde nevoilor actuale de dezvoltare, iar primul efect se simte în dificultățile create în accesarea fondurilor europene. Proiectele eligibile pentru finanțare depășesc în mod constant limitele geografice ale unui județ – principala unitate administrativ-teritorială a României – și obligă la depunerea de proiecte comune între mai multe județe sau mai multe unități administrativ-teritoriale. Coordonarea între județe implică în acest moment un management dificil, uneori chiar greoi, ceea ce conduce la încetinirea ritmului de depunere a proiectelor și, prin urmare, la încetinirea accesării finanțărilor externe pentru dezvoltare.

Din 2013, modelul de organizare administrativ-teritorială a României va deveni un obstacol major în procesul de dezvoltare, deoarece, începând din 2013, fondurile europene pentru dezvoltare vor fi acordate cu prioritate pentru entitățile teritoriale de tip 2, conform Nomenclatorului Unităților Teritorial Structurale, care reprezintă regiunile, și mai puțin entitățile de tip 3, care reprezintă județele.

Dacă nu abordăm problema împărțirii administrativteritoriale cât mai repede, dificultățile pe care le va întâmpina România vor deveni o frână în procesul de modernizare.

Primul pas ar fi acela să stopăm fărâmițarea administrativă, un fenomen care în ultimii 10 ani a căpătat amploare. Am constatat că în ultimii 10 ani au fost înființate 229 localități noi, ceea ce a condus, practic, la slăbirea eficienței administrației locale.