Aurelian Mihai

Bună dimineața, domnule președinte! Stimați colegi,

Declarația din această dimineață se numește „Sărbătoare de Mărțișor trist în diaspora”.

Cu două săptămâni în urmă, trăgeam un semnal de alarmă puternic în plenul Camerei Deputaților, amintind problemele românilor din regiunea Ragusa, Sicilia, Italia, solicitând atenția Guvernului României în situația parcă blestemată în care se află acei cetățeni ai noștri, situație care persistă de mulți ani în acea zonă.

Oare șeful Guvernului, de-a lungul întâlnirilor cu premierul Italiei, domnul Matteo Renzi, și dincolo de zâmbetele protocolare, să fi adus în atenție problemele românilor și oare să fi insistat pe lângă statul italian pentru schimbarea situației?

Între timp, în numai două săptămâni, românii din Italia au primit suficiente lovituri pentru a se considera și mai năpăstuiți, pe lângă lipsa de atitudine a puterii din România, adăugată tradițional nefericirii condiției de român abandonat de propria țară în străinătate.

Mă întreb dacă vorbele grele și instigarea la ură, mai veche sau mai nouă, ale Ligii Nordului și din partea eurodeputatului Buonanno au stat la baza atacurilor asupra celor două eleve românce din Bari sau a incendierii mașinilor din Roma, cu numere de înmatriculare românești, firește.

Apoi, la fel ca mulți români din Italia, mă întreb cum să nu își permită eurodeputați ca Gianluca Buonanno sau lideri politici ca Nigel Farage să facă referiri meschine la adresa românilor, când statul român, prin cei care dețineau puterea în România în noiembrie 2014, restrângeau accesul la vot propriilor cetățeni, umilindu-i în fața Europei?!

Cum să ai pretenția ca partidele xenofobe din vestul Europei să aibă o atitudine placidă privind românii, când batjocura asupra propriului popor își are cuibul la Palatul Victoria, de unde ni se transmite până astăzi mesajul liniștitor de enervant al garantării deja trecute cu plata politică a vinovatului Victor Ponta în zumzet de ronțăit de popcorn? Cum să poți spera la un ajutor pentru compatrioții români din diaspora când și pentru ridiculitatea situației micșorării unor taxe consulare nici greva foamei nu este ascultată la masa puterii din România?

Ce să înțeleagă din partea regimului de la București românii din afara țării, ce să înțeleagă părinții elevelor umilite din Bari pentru că sunt românce sau cei cărora le-au fost incendiate acele mașini cu numere de înmatriculare românești, repet, în Roma, la ce să mai spere românii din Italia, când sunt insultați de rasiști, sau românii din Marea Britanie, când România este batjocorită în mass-media? Ce poți simți ca premier al unei țări atunci când românii, propriul popor, care trăiesc în număr de un milion în Spania, doresc cetățenia statului spaniol cu atâta ardoare de frica viitorului țării pe care ai pretenția, la nivel declarativ, că o conduci bine?

Regret să anunț toți politicienii amatori de popcorn din România, dar țara este neguvernată, doar târâtă în mizerie, iar poporul biciuit de indivizi care au pretenția să ne convingă că au plătit politic.