Aurelian Mihai

Bună dimineața, domnule președinte! Stimați colegi,

Declarația politică din această dimineață se intitulează „Votul prin corespondență și «hoțul strigă hoții»”.

Mult discutatul proiect al Legii votului prin corespondență a fost adoptat zilele trecute de Senat, urmând ca proiectul să fie dezbătut și votat în Camera Deputaților, Cameră parlamentară decizională.

Trecând peste elementele caracteristice și de diferențiere dintre proiectul înaintat Senatului, adoptat de Camera superioară, și proiectul propus încă din luna martie a acestui an de către PNL, este de remarcat întârzierea pentru luarea în discuție la modul serios, și nu numai, în urma solicitării opoziției parlamentare, precum și a românilor care se află în diaspora. Ne aflăm în fața unui proiect de lege care, după luni de tergiversări, riscă să nu fie adoptat de către Parlament și promulgat la timp pentru a deveni funcțional începând cu alegerile parlamentare din următorul an. Nici strigătele de sirenă din partea liderilor majorității parlamentare, nici tentativele din partea unor șefi ai PSD de a convinge opinia publică nu vor repara niciodată modul discriminatoriu în care sunt tratați cetățenii români din afara țării.

Inconștiența unor politicieni, mai ales a unora care nu au obosit să ne transmită că au plătit politic, nu a făcut altceva decât să ne aducă înaintea unei situații urâte, rezultat al urii față de românii din diaspora. Principiul care primează astăzi pentru mulți dintre politicieni este legat de zicala „hoțul strigă hoții”.

Nu știm câți dintre românii din diaspora s-ar preta la chestiuni legate de fraudarea votului, mai ales prin corespondență, dar, cu siguranță, zicala amintită pare a fi îmbrățișată de mulți dintre apărătorii dreptății cu barda în mâini deasupra capetelor diasporenilor.

Nu este suficient că generații de cetățeni au luat calea străinătății prin decizii datorate unei proaste gestiuni a României de către guvernanți incompetenți, pe sufletul cărora se mulează extraordinar „hoțul strigă hoții”. Nu a contat pentru mulți dintre politicieni nici așteptarea în frig și ploaie, timp de 12 ore sau mai bine, pentru a vota în noiembrie anul trecut. Pentru unii dintre politicieni primează grija ca votul să nu fie fraudat în diaspora, ca și când masele de români care de la 6 dimineața îngroșau rândurile în fața secțiilor de votare – mulți dintre aceștia reușind să voteze spre seară, rezistând cu stoicism acelei zile de jertfă – ar fi fost hoți. O concluzie falsă, domnilor politicieni!

În fapt, discutăm despre istoria unui popor chinuit de indivizi fără scrupule, un popor îngenuncheat, un popor care este prigonit de o castă politică aflată mult deasupra strigătelor din inimile cetățenilor umiliți, obosiți de atâta așteptare, de români patrioți oriunde s-ar afla.

Despre proiectul privind numărul reprezentanților în diaspora, proiect depus în luna septembrie, Comisia de Cod electoral încă nu dorește să ne transmită niciun punct de vedere.