Mircea Irimescu

Bună dimineața! Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc, în declarația mea politică, să aduc în atenția publică unul dintre orașele pierdute, înstrăinate ale țării, Cernăuți.

Foarte multă lume, în special din generațiile mai tinere, nu cunoaște ce înseamnă orașul Cernăuți pentru istoria românilor. Faptul nu trebuie să mire pentru că, în ultimii 65 de ani în România din timpul comunismului a fost interzis să se vorbească despre capitala Bucovinei, iar în ultimii 20 de ani s-a vorbit foarte puțin, asta după ce în primul deceniu de dictatură comunistă bibliotecile publice din România au fost obligate să distrugă sau să treacă la fonduri secrete scrierile care conțineau referiri la Cernăuți.

Atestat documentar în anul 1408 într-un hrisov al lui Alexandru cel Bun, odată cu mai multe dintre orașele moldovenești, târg și loc de vamă pe râul Prut, situat pe un important drum comercial care lega nordul Europei de Marea Neagră și, mai departe, de Asia, Cernăuțiul își are istoria în cadrul Moldovei din care a făcut parte.

Destinul a făcut ca, la 1775, nord-vestul Moldovei să intre sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, iar orașul Cernăuți să devină capitala provinciei ce avea să primească numele de Bucovina. 143 de ani a durat ocupația austriacă a orașului, apoi 25 de ani a făcut parte din România și începând din 1944 și până astăzi – plus anul de zile scurs din 28 iunie 1949 și până în 10 iulie 1941 – a stat sub ocupația URSS-ului și a Ucrainei. Așadar, din ultimii 225 de ani ai istoriei sale, orașul de pe malul Prutului, împreună cu partea nordică a Bucovinei, a trăit doar 25 de ani în țara căreia îi aparține de drept și 200 de ani în condiții de ocupație care continuă și astăzi.

Poziția de capitală a Bucovinei a determinat o dezvoltare pe toate planurile a acestei localități. Provincia a avut o lungă perioadă de prosperitate și pace până la Primul Război Mondial și a fost beneficiara unui sistem de administrație publică de calitate, tipic în epocă Europei Centrale de care aparținea. În aceste condiții, binefacerile civilizației moderne

au venit mai rapid aici, și vechiul târg moldovenesc a luat alura orașelor de pe cuprinsul monarhiei austro-ungare.

În același timp însă, statul austriac a încurajat și organizat ample colonizări și imigrări în Bucovina. Caracterul românesc al orașelor bucovinene s-a pierdut, acestea fiind populate majoritar cu elemente alogene. Cel mai reprezentativ din acest punct de vedere a fost chiar Cernăuțiul, care a găzduit cele mai importante confruntări pe plan național, toate însă pașnice.

În perioada interbelică, când Cernăuțiul aparținea țării, orașul era al treilea ca mărime al României, după București și Chișinău, înaintea Iașiului, Clujului și a Timișoarei, și al șaptelea centru economic al țării. Pe lângă numeroase unități economice, aici își aveau sediul central 11 bănci și activau 18 filiale ale altor importante unități de creditare din țară sau străinătate. Camera de Comerț și Industrie din Cernăuți avea un sediu care permite astăzi funcționarea în el a Facultății de Medicină din cadrul Universității.