Aurelian Mihai

Bună dimineața, domnule președinte! Stimați colegi,

La începutul săptămânii au vorbit de la acest microfon câțiva colegi din partea majorității parlamentare, opinând asupra votului pentru românii aflați în diaspora, colegi care, mai nou, se văd foarte interesați – asta este și surprinderea noastră, a celor din diaspora. Nu știam ce să mai credem: care ministru, care prim-ministru, care deputat, care doctor etc., fiecare vorbind mai nou despre votul prin corespondență și cum ar face ei, și ce rea este opoziția, și uite că PNL nu dorește să adopte votul prin corespondență, să facă discuții șamd.

Ceea ce vreau să spun și să transmit acelor oameni care totuși au putere de decizie în stat este legat de permanența proiectelor privind votul prin corespondență din această primăvară. Astfel, PNL a depus un proiect în luna martie. De asemenea, colegii din opoziție, din PMP, au un proiect propriu. Chiar și PSD, prin unicul senator de diaspora și unicul parlamentar pe care îl are, a depus un proiect al votului prin corespondență.

Iată că niciunul din aceste proiecte nu a fost luat în calcul și în discuție până în prezent. S-a discutat cu foarte multă empatie însă ceea ce au uitat domnii respectivi să spună de la acest microfon, evident, pentru că aici putem să ne dăm seama câtă empatie și cât interes există, nu au discutat despre subiectul reprezentanților diaspora în Parlament, și anume faptul că PNL este singura formațiune politică care a adus un astfel de proiect, pentru dublarea numărului parlamentarilor din diaspora. Și, dacă nu ar fi o miză, cam niciodată nu s-a discutat, până în această legislatură, în mod serios și mai ales din partea opoziției, despre interesul pe care îl are diaspora în România, și anume: crearea de locuri de muncă pentru cei aflați acasă, sprijin pentru cei aflați în vârstă șamd, probleme sociale.

Dar, dacă doreau într-adevăr să transmită un mesaj pozitiv electoratului, telespectatorilor – pentru că pentru asta s-au aflat în Parlament, luni și marți, discutând despre votul prin corespondență – trebuiau atunci să spună și despre 4 miliarde de euro care vin anual, pentru că diaspora este primul investitor în România, și despre faptul că, săptămâna trecută, românii din afara țării, 20% din populația

României, încă au numeroase probleme legate de partea identitară – nu vorbesc, pentru că este o chestiune care revine departamentului din MAE –, dar mai ales asupra problemelor din spectrul laboral, nerecunoașterea activităților pe care le fac, lipsa locurilor de muncă, salariile pe care cu greu doamnele le obțin la locurile de muncă din serviciul domestic, chinul pe care îl îndură tinerii și mai puțin tinerii în sectorul construcțiilor, prin Europa, și mai ales faptul că, în această săptămână, trebuiau să dea de gândit ultimele evenimente. Știm cu toții, pentru că presa semnalează: tânărul de 36 de ani, din Italia, care a încercat să se spânzure pentru că se afla într-o imposibilitate materială de a reveni acasă sau copilul care s-a sinucis pentru că mama era plecată departe, pentru a-i asigura un viitor. Numeroase cazuri pe care le întâlnim, iată, și la românii din Spania sau din alte părți, obligați să muncească pe bani puțini. Sau cei din Irlanda – caz cunoscut opiniei publice –, în care românii se aflau în sclavie. Aceste cazuri nu dau de gândit, domnilor din arcul guvernamental, așa cum ar fi trebuit să se întâmple deja?