Aurelian Mihai

Bună dimineața, domnule președinte! Stimați colegi, Voi încerca să fiu foarte scurt. „Infernul din Sicilia”

De-a lungul anilor, au existat multe cazuri, milioane, în care cetățenii români, mânați de dorința unui trai mai bun departe de țară, dar și mai abitir parcă alungați din pricina politicii sociale inumane a incompetenților pe care am avut neșansa să-i suportăm ca decidenți politici și a rezultatelor economice dezastruoase ale guvernelor pe care le-au condus și care au îndreptat România în acești 25 de ani, astfel că Dumnezeu și poate o mică parte din familiile lor ori poate cei mai apropiați prieteni lăsați acasă cunosc suferința multor compatrioți români care se află încă departe de casă, suferind.

Ca nou-venit în diaspora, în 2001, nou-cunoscător al vieții de emigrant în Madrid, am simțit pe propria-mi piele ce înseamnă dorul și, la fel ca alte sute de mii de români la cea vreme, am învățat să fac față greutăților departe de orice sprijin din partea cuiva, pas cu pas, până la obținerea rezidenței și a permisului de muncă. Chiar dacă am considerat mult timp faptul că experiența mea a fost una amară, cu tot amalgamul de întâmplări bune și rele, perioada de dinaintea obținerii actelor de ședere și muncă, perioada de după ilegalitate, cu toate aspectele sale pozitive, privitor la situația nouă de care mă bucuram, Dumnezeu este mare și m-a ferit de suferințele adevărate de care au parte mulți diasporeni. Aveam să aflu poveștile de viață însă ale multor români cunoscuți în acest timp trăit departe de părinți, departe de casă, departe de pământul de care mă voi lipi pentru totdeauna, departe de România noastră.

Scopul românilor din diasporă este bine intenționat. Urmărim nimic altceva decât să muncim pentru a avea noi și cei de acasă o viață mai bună. Iar în speranța că reușim să economisim bani, cu care să ne întreținem sau să-i întreținem pe cei care au rămas acasă, pentru a nu fi o piedică pentru nimeni pe această lume, împușcăm doi iepuri dintr-o dată: ajutăm țara în care ne aflăm și muncim, dar și România. Și am făcut noi, cei din diaspora, acest lucru ani la rând. Dar, cum spuneam, realitatea nu este atât de frumoasă cum o gândesc anumiți români și, coincidență, chiar românii din Guvern.

Zilele trecute, informările venite din partea multor români aflați în străinătate, dar și semnalele trase de presă și televiziuni cu privire la situația deosebită întâlnită în sudul Italiei, în Sicilia, comuna Vittoria, în provincia Ragusa, mediatizată la sfârșitul acestei săptămâni în România, demonstrează gravitatea faptelor desfășurate în cadrul comunității românești. Cazuri de violență psihică și fizică la care cetățenii români, îndeosebi femei, sunt supuși. Cei care aveți puterea, cei care guvernați în acest moment România și care aveți atribuții cu privire la românii din străinătate, aflați atunci că situații extreme nu există doar în teatrele de operațiuni militare, în zonele unde fanaticii religioși găsesc de