Matei Adrian Dobrovie

Bună dimineața!

Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică se numește „De ce nu trebuie să ne sperie Uniunea cu două viteze”.

Doamnelor și domnilor deputați,

Există politicieni care folosesc Uniunea cu două viteze ca o sperietoare. Este vorba despre această Europă cu două viteze susținută de Jean-Marc Ayrault, ministrul de externe al Franței, și omologul german, Sigmar Gabriel.

Liviu Dragnea a afirmat că România riscă să nu aibă un statut egal cu cel al altor membri ai Uniunii Europene și a făcut un apel la unitate și consens național.

Victor Ponta și Călin Popescu-Tăriceanu au recomandat plasarea României alături de statele Grupului de la Visegrád, pe motiv că „România va fi defavorizată de Germania și de Franța, că îi vor fi tăiate fondurile europene sau îi vor fi lăsate firimiturile”.

Aș dori să subliniez faptul că Uniunea Europeană a avut întotdeauna cel puțin două viteze: statele fondatoare, cu economii foarte bine dezvoltate, de exemplu Germania și Franța, care au PIB-uri de 5-6 ori mai mari decât al României, și membrii din Europa de Est, care nu au performat la fel de bine. Estul Uniunii Europene însuși are mai multe viteze: zona euro, spațiul Schengen, statele care au aderat condiționat, care au mecanisme de cooperare și verificare.

România, deși are obligația de a se alătura zonei euro, prin Tratatul de aderare, nu a pregătit acest proces și în prezent nu are stabilit niciun termen pentru aderare, lăsând la o parte faptul că, la momentul actual, și dacă ar fi primită, nu ar face față concurenței din eurozonă.

La fel, degeaba ne lamentăm că nu vrem să fim cetățeni de mâna a doua, România nefiind primită deocamdată în spațiul Schengen, deși în acest caz îndeplinește criteriile tehnice, din motive politice.

România nu a fost capabilă să absoarbă fondurile europene puse la dispoziție de Bruxelles. Din nefericire, în România nu au fost încurajate proiectele tinerilor experți și decidenți care ar fi putut avea o contribuție reală la creșterea rolului țării noastre în Uniunea Europeană.

Ca urmare, România a rămas cu politici reactive și un discurs fad, care folosește excesiv referirile la poziția geografică și geostrategică, fără a oferi soluții concrete.

Sigur, ne dorim ca Uniunea Europeană să rămână puternică, solidară, dar nu putem ignora faptul că ultimele crize au arătat că lucrurile stau exact invers.

Tocmai statele Grupului de la Visegrád, care avertizează împotriva dezintegrării Uniunii Europene, sunt cele care s-au opus cotelor obligatorii ale Bruxelles-ului privind redistribuirea migranților și care nu arată nicio solidaritate cu celelalte membre. Paradoxal, tocmai Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia cer să aibă dreptul să participe acum sau măcar să influențeze deciziile luate în eurozonă și, în general, cer egalitate. Dar tot aceste țări refuză să pună în aplicare deciziile luate în comun care nu le convin.