Mircea Irimescu

Bună dimineața! Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Sistemul nostru electoral.”

Discuțiile despre eficiența și utilitatea sistemului de promovare în Parlamentul României sunt departe de a se fi încheiat, și în perioada următoare cred că se vor intensifica. Unii vorbesc chiar de necesitatea renunțării la actualul vot uninominal și de revenirea la sistemul votului pe listă de partid. Experiența celor aproape doi ani de funcționare ai actualului Parlament (ales prin vot uninominal într-un singur tur) ar trebui să fie baza dezbaterii în cauză.

Prima lacună a actualului mecanism de alegere a fost considerată aceea a redistribuirii voturilor la nivel național. Faptul că s-a ajuns în Parlament de pe locul doi, trei sau chiar patru al clasamentelor rezultatelor la vot din colegii este o nepermisă deturnare a voinței electoratului. Așa este, numai că și cealaltă fațetă a problemei este valabilă. Un partid care ar fi obținut 33% din voturile dintr-o circumscripție electorală (egală cu un județ), dar nu ar fi avut niciun candidat situat pe primul loc în vreun colegiu, nu ar fi câștigat niciun loc în județul respectiv, lăsând fără reprezentare parlamentară o treime dintre alegători. Ar fi fost corect acest lucru? Evident că nu, pentru că, spre exemplu, un alt partid, care ar fi obținut 45% din voturile județului respectiv, având toți candidații săi pe primul loc, și-ar fi adjudecat toate mandatele din circumscripție, fără să fi obținut majoritatea voturilor.

A doua deficiență a sistemului ține de împlinirea scopurilor care s-au avut în vedere la adoptarea lui. Inițial, s-a urmărit ca pe lângă interesul nedeclarat al eliminării partidelor mici de pe scena politică a țării să se întărească legătura deputaților și senatorilor cu oamenii din colegiile în care au fost aleși. Se miza astfel pe o mai eficientă promovare a intereselor locale în forul legislativ al țării și pe creșterea

interesului cetățenesc pentru activitatea parlamentarilor. Realitatea arată că dezideratele au rămas doar pe hârtie.

În Parlamentul României, în toate fazele funcționării procesului legislativ, primează interesele partidelor politice, și nu problemele locale din colegii, indiferent care ar fi acestea. Cât privește interesul cetățenilor pentru activitatea ce se desfășoară în biroul parlamentar din colegiul din care fac parte, constat că este surprinzător de mic. Practic oamenii nu folosesc cum se cuvine această pârghie legală pe care o au la dispoziție pentru promovarea intereselor lor și a comunităților de care aparțin. Dintr-un complex de motive, ei rămân mult prea mult la dispoziția inițiativelor guvernamentale și ale formațiunilor politice parlamentare.

Cei doi ani scurși din actuala legislatură arată că parlamentarii partidelor care nu au ajuns la putere se află într-o ilegală inferioritate față de cei ai coaliției care sprijină guvernul. Mijloacele lor de a rezolva problemele care li se ridică din colegiile pe care le reprezintă sunt considerabil mai reduse. Se văd puși într-o dilemă: să accepte sau nu ademenirile celor de la putere de a le întări efectivele? Dacă rămân în opoziție, cum ar fi moral – peste subiectul moralei în politică deocamdată sar... –, nu pot obține fonduri, la putere șansele se amplifică simțitor. Este simplu de înțeles: banii pentru investiții îi împart reprezentanții guvernului și, ca la români, sunt și ei imparțiali...