Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 februarie 2016
other
Aurelian Mihai
Discurs
Bună dimineața!
Ne aflăm la începutul anului 2016, mergând pe al 10-lea an de când ne aflăm în Uniunea Europeană, fiind la a treia serie de eurodeputați în Parlamentul European, dar se pare că la o serie de capitole obiectivele spre care ne angajasem nu au fost atinse. Unul dintre acestea fiind includerea în Acordul Schengen a țării noastre.
La începutul anului 2007 se activa Mecanismul de verificare și control, în urma căruia România și Bulgaria se angajau în privința a două aspecte: să atingă anumite obiective legate de reformarea justiției și, bineînțeles, lupta împotriva corupției.
Am trăit cu toții marile schimbări survenite în acești nouă ani, reforma în justiție, care înseamnă un fapt autentic deja în România, aducând o mulțime de elemente noi, cu rezultate clare în privința funcționării justiției.
Din punctul de vedere al luptei împotriva corupției, nimeni nu poate omite, chiar și din rea-voință, tot ceea ce s-a petrecut în ultimii ani și încă este în desfășurare la nivelul întregii societăți. Oameni veniți fie din sfera politică sau persoane private, oricine, nimeni nu a fost ocolit, brațului justiției neputându-i-se opune absolut nimeni, demarcarea între cele trei puteri, executivă, legislativă și judecătorească, fiind echitabilă.
Din păcate, aceste fapte nu sunt suficient cuantificate de partenerii europeni, iar dacă aici cineva a greșit, neținând cont de tendința de integrare europeană a țării noastre, dacă cineva în România s-a opus noilor exigențe, alegând să stea de cealaltă parte a barierei legii, a plătit. Și vor mai plăti și alții, conform faptelor fiecăruia, dar nimeni nu poate spune că nu există reformă în justiție sau că aici, în România, nu se luptă împotriva corupției, neavând rezultate. Consider că atunci când un legislativ, ca acesta din care fac parte, a ratificat tratate europene sau chiar exemplul din data de 2 iulie 2014, când a votat ratificarea, într-o sesiune extraordinară, a Acordului de asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, nu reprezintă altceva decât elemente de luat în calcul pentru un stat partener fidel principiilor europene. Iar a ține departe această țară de Spațiul Schengen are consecințe negative pentru mobilitate, pentru economia românească și chiar pentru economia Uniunii Europene, în ansamblu.
Că o parte a clasei politice este de vină, poate pentru lipsa rezultatelor la timp și pentru viziunea greșită, nu tocmai în acord cu cerința populară, cu siguranță este un lucru de necontestat. Iar românii, trăind într-o țară democratică, au argumentul cel mai important al schimbării – puterea votului. Trebuie doar exercitată și alegerea electorală bine făcută. Dar nimeni nu poate fărâma imaginea acestui stat, negând tot ceea ce s-a construit până în prezent.
Avem probleme de natură administrativă? Sigur că avem. Le rezolvăm. Nimic nu rămâne neatins.
Avem probleme cu privire la infrastructură? Sigur că avem. Lipsa autostrăzilor între București și Brașov, București și Sibiu, Moldova, Oltenia etc., aproape în toată țara. Deficiențele în privința infrastructurii nu lipsesc, din cauza unor decizii slabe, de cele mai multe ori, poate politice. Aceste lucruri nu au fost realizabile până în prezent, dar vor fi.