Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·19 noiembrie 2014
other
Vasile Gudu
Propunerea unei modificări a ordinii de zi (respinsă) 69–70;
Discurs
Bună dimineața și vă mulțumesc, domnule președinte! Declarația politică de astăzi am intitulat-o „România lucrului bine făcut”.
16 noiembrie 2014 este ziua în care PSD și Victor Ponta, candidatul său la alegerile prezidențiale, au suferit cea mai usturătoare înfrângere din 1996 până în prezent, cu atât mai mare cu cât PSD domina și controla din punct de vedere logistic țara, avea tot, absolut tot, și nu s-a dat în lături de la dorința de a cuceri puterea absolută.
Votul de duminică a fost pro-Iohannis și mai ales unul majoritar anti-Ponta, anti-PSD. A fost un val de revoltă și de ură, o teamă terifiantă că țara va încăpea complet pe mâna partidului-stat, care guvernează prin tupeu, minciună și dispreț.
O contribuție importantă la înfrângerea PSD a fost și sentimentul apăsător că ani buni nu vom mai putea scăpa de ei, că după ce vor pune mâna pe întreaga putere vor folosi orice mijloc pentru a sugruma justiția, pentru a-și elibera penalii și pentru a-și anihila opozanții, plus nesiguranța în raport cu orientarea occidentală, într-un context internațional extrem de complicat și riscant.
Un rol fundamental l-a avut premeditarea cinică prin care au reușit să blocheze votul din diaspora. Acesta a fost dușul rece, declanșatorul.
Candidatul Victor Ponta și echipa lui au împins lucrurile dincolo de limita acceptabilului și a suportabilului.
În această campanie electorală pe Victor Ponta nu l-au ajutat nici revărsarea deșănțată de pomeni, legile schimbate prin ordonanțe de urgență, campaniile de linșare mediatică a lui Klaus Iohannis, de o josnicie fără precedent.
Prin toate acțiunile sale, PSD a reușit să inducă groaza că România se va întoarce cu vreo 20 de ani în urmă.
S-a votat împotriva lor cu sete, cu ură, cu un spirit de revanșă pentru toate cele înghițite în acești doi ani și jumătate. S-au răsculat nu doar românii din diaspora, ci mai ales generația tânără, care într-o proporție covârșitoare a fost prezentă la vot.
O revoltă împotriva murdăriilor și minciunilor aruncate sistematic într-un spațiu public de trusturile de presă aservite. Este o victorie a spațiului liber, a democrației, a valorilor occidentale împotriva manipulării de tip KGB-ist.
Degeaba a racolat PSD prin celebra ordonanță de urgență sute de primari, degeaba s-a bazat pe turismul electoral, degeaba a limitat votul în străinătate, degeaba s-a fălit că „e român”, implicând și Biserica Ortodoxă într-o campanie electorală.
Totul părea aranjat, pregătit, organizat pentru ca noul chiriaș al Cotrocenilor să se numească Victor Ponta.
Și iată că, într-o zi, totul a fost dat peste cap de forța unui fenomen natural, care, precum o viitură, a măturat toate ambițiile lui Ponta și ale PSD-ului.
Klaus Iohannis, candidatul ACL, a devenit Președintele României într-o manieră atât de decisivă, încât Ponta s-a recunoscut învins încă înainte de a apărea primele rezultate oficiale. Viitura aceasta a fost provocată de cei peste un milion de votanți care s-au adăugat între turul întâi și turul doi și care, în mare majoritate, au votat cu candidatul ACL Klaus Iohannis.