Mircea Irimescu

Bună dimineața! „Sisteme publice bolnave”.

Stimați colegi,

Din când în când, parcă tot mai des în ultima vreme, societatea românească dezbate cu ardoare teme aduse în discuție publică de măsurile zise reformatoare ale Guvernului.

În sine, această stare de fapt, proprie regimurilor democratice, ar putea fi utilă și normală dacă poziția inițiatorului acțiunilor care se vor înnoitoare ar fi una profesionistă, de bună-credință, și dacă sistemul de organizare a dezbaterilor ar fi eficient. Din păcate nu este așa. Guvernul pare că are ceva de ascuns, iar confruntările de idei generate de acțiunile Executivului, de obicei, nu conduc la nicio finalitate practică, chiar noțiunea de dezbatere, de altfel aparentă, fiind adesea compromisă.

Mai totdeauna, în astfel de ocazii, ne toacă mărunt nervii în discuții televizate reprezentanții Guvernului cu mereu aceiași avocați ai lor, „analiștii” presei, aceiași și aceiași pricepuți în toate reprezentanți ai formațiunilor politice, aceiași câțiva gureși lideri sindicali și, ici-colo, specialiști și reprezentanți ai societății civile. Lumea le cunoaște până la sațietate figurile, inflexiunile vocale, ticurile de toate felurile, puținele idei pe care le emit și nu se alege cu mare lucru din urmărirea programelor TV. La rândul ei, presa scrisă, din ce în ce mai puțină, deși conține adesea materiale de calitate, are un impact la public mai scăzut. Pentru nivelul de astăzi al societății românești este limpede că sistemul organizării și promovării dezbaterilor publice este unul ineficient, controlat, puțin netransparent și, în ultimă instanță, bolnav. Din păcate, nu singurul.

Subiectul care captează intens atenția în aceste zile este cel referitor la sistemul (tot bolnav!) public de pensii din România. Este o temă de interes public major care privește nivelul de trai actual sau de viitor al milioane de oameni, și cetățenii simt importanța demersului. Ar vrea să fie activi, să se țină seama și de părerile lor, dar au slabe șanse de a-și impune vreun punct de vedere.

Guvernul susține, plecând de la gravul deficit înregistrat în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat, că sistemul public de pensii este nesustenabil, că o parte dintre pensii ar fi fost calculate pe criterii imorale („pensiile nesimțite”) și că el este cel chemat atât să echilibreze bugetul, cât și să reinstituie corectitudinea în calcularea pensiilor.

Înlăturând jenanta zgură propagandistică a demersului guvernamental, se vede clar o încercare de manipulare: folosirea și a sistemului de pensii pentru decontarea gravei crize economice cu care se confruntă țara. Proiectul legislativ propus de Executiv urmărește, de fapt, rezolvarea unor probleme acute, imediate, evitând o abordare măcar pe termen mediu.

Folosirea sistemului de pensii ca pârghie pentru rezolvarea proceselor reformatoare în cadrul societății românești nu este un lucru nou. Guvernele FSN-iste – de toate nuanțele – de după 1990, după ce au scos la pensie fără respectarea limitei de vârstă cohortele de activiști comuniști și securiști, au făcut chiar „reformă economică” abuzând de sistemul public de pensii. Realitatea arată că milioanele de pensionari făcuți atunci pe criterii exclusiv politice sunt balastul care sufocă astăzi sistemul de pensii de stat din România. Ăsta, și nu pensiile majorate decent în anii de creștere economică ai primului deceniu din acest secol!