Ionica Constanța Popescu

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

„Dacă mi-aș putea trăi din nou viața, aș pune capul pe pernă atunci când m-aș simți rău, în loc să pretind că pământul se va opri în loc dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aș vorbi mai puțin și aș asculta mai mult, aș invita prieteni la masă, chiar dacă este o pată pe covor și canapeaua ar trebui curățată.

Aș mânca floricele în camera bună și nu mi-aș face atâtea griji din cauza prafului când cineva ar vrea să aprindă focul în șemineu. Mi-aș face timp să o ascult pe bunica mea povestind despre tinerețile sale.

Mai mult, nu aș insista niciodată să mergem cu geamurile mașinii închise într-o zi frumoasă de vară, doar pentru că părul meu este proaspăt coafat. Aș plânge și aș râde mai puțin privind la televizor, ci mai mult privind viața.

Dar cel mai mult, să am o a doua șansă la viață, aș prețui fiecare moment, l-aș privi cu adevărat și l-aș trăi.

Să nu ne mai facem griji din cauza celor care nu ne simpatizează și, mai mult, nu ar trebui să ne intereseze cine ce spune despre noi. În schimb, ar trebui să prețuim prietenii pe care îi avem și oamenii care ne iubesc.

Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat și la ceea ce facem în fiecare zi pentru a ne îmbunătăți mintea, trupul, sufletul, emoțiile.”

Nu am scris eu asta. Și, de dragul corectitudinii, voi mărturisi că am primit mesajul pe mail de la o prietenă. Este unul dintre acele mesaje care se transmit între internauți, care exprimă ceea ce și noi simțim câteodată, dar, în vârtejul unei vieți agitate la maximum, nu avem timp să ne dăm seama de sentimentele noastre reale și de ceea ce este important în viață.

Am redat acest mesaj pentru că mă regăsesc în el, și, poate, și unii dintre dumneavoastră. Și am ales să vi-l împărtășesc în această declarație, pentru că mi-e silă să mai vorbesc astăzi și aici despre Traian Băsescu, politică, minciunile, sfidarea și populismul acestora.

Într-o zi, vom realiza și noi, și ei că pământul nu se oprește în loc din cauza sau datorită vreunuia dintre noi. Într-o zi, vom realiza că lumea nu a început și nu s-a sfârșit

cu Traian Băsescu și cu disprețul său pentru cei care nu-l slugăresc.

Așa că vă îmbrățișez pe toți și iar merg să mă odihnesc, pentru că mă simt rău, pentru că mi-e silă și pentru că pământul nu se va opri dacă eu voi lipsi câteva ore de la serviciu.

Și câteva minute înainte de a adormi mă voi gândi la prietenii mei, la familia mea, la cățelul meu și la bunica mea, ale cărei povești din tinerețe nu le mai pot asculta niciodată, pentru că ea a murit. A murit în timp ce eu eram într-o campanie electorală, care nu mi-a oferit nici pe sfert din cât mi-a luat: bucuria de a mai fi și de a mai auzi, un minut în plus măcar, vocea bunicii mele care m-a crescut de la 3 luni până la 12 ani.