Mircea Irimescu

Bună dimineața! Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică este intitulată „Tranzacții pe justiție”. Stimați colegi,

În chiar zilele interesului major stârnit în opinia publică românească de dezbaterea și votarea moțiunii de cenzură depuse recent de unul dintre partidele din opoziție la angajarea răspunderii Guvernului pe tema Legii privind unele măsuri de reducere a deficitului bugetar, atent și abil, partidul de guvernământ a dat lovitura la Cutea Constituțională. Tranzacționând cu spor voturile grupurilor independenților și al minorităților naționale, oferind UDMR-ului suficient pentru a fi mulțumit, mobilizând bolnavi, răniți și lehuze, s-au adunat cele 168 de voturi necesare în Camera Deputaților, astfel încât candidatul perdant al PDL-ului de ieri să devină învingătorul de azi și deținător de fotoliu moale la Curtea Constituțională. Mult mai ușor decât s-ar fi cuvenit, prin noile numiri de judecători și prin alegerea unui fost deputat PDL în funcția de președinte, Curtea Constituțională este în pericol de a se fi desprins din puterea judecătorească a statului, căzând sub dominația ilegală a politicului, mai exact a partidului din fruntea bucatelor – câte au mai rămas! – din România de astăzi.

Este drept că luptele pentru influență la instanța supremă și unică în jurisdicție constituțională nu sunt, din păcate, numai de dată recentă. Și altui partid al perioadei postdecembriste, când i s-a părut că puterea pe care o dobândise deborda fără să-i aducă suficient câștig sau protecție sigură asupra tot ceea ce întreprinde, i s-a „pus pata” pe instituția care decide constituționalitatea actelor normative emise în țară. Prin numiri interesate, cu vreo două legislaturi în urmă, acest partid a avut parte de un arbitru constituțional care i-a dat dreptate de mai multe ori decât o avea. Cum la noi năravurile au o contagiozitate de speriat, iată-i acum și pe alții făcând la fel.

Despre consecințele nefaste ale acestei stări de lucruri s-a scris destul de palid în presă, deși miza este enormă. Au luat poziții critice o parte dintre oamenii politici și unii dintre reprezentanții societății civile. Însă, aceste acțiuni nu au provocat nici măcar o ușoară urmă de înroșire a obrajilor celor care au plănuit și făptuit ce le era necesar pentru a fi siguri că pot face tot ce vor în materie de guvernare,

indiferent de limitele constituționale. Împiedicarea acestui ultim atentat la democrația românească cerea mult mai multe eforturi pe care, în acest caz, nu a avut cine le depune. Nu mai insist în această direcție.

Mi se pare important de reliefat similitudinea de mentalitate între cei care și-au dorit subordonarea politică a Curții Constituționale și infractorii de toate tipurile, nu puțini, ai acestei nefericite țări. Așa cum, să zicem, un traficant de substanțe interzise își dorește cu ardoare o „proptea”, undeva, în justiție, care să-i asigure măcar iluzia unei protecții, așa și majoritatea guvernamentală vrea să știe că legile pe care le adoptă nu vor fi invalidate la instanța îndrituită a le verifica concordanța cu legea fundamentală a statului. Așa cum caută, cu mari cheltuieli bănești, contrabandiștii sau evazioniștii să aibă „oamenii lor” în autoritățile judiciare, așa și mai tarele partid politic al momentului, prin numiri, uneori costisitoare, dorește să-și asigure „spatele constituțional”, spre paguba irecuperabilă a poporului pe care clamează că-l apără și diriguiește.