Mircea Irimescu

## Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

„Săracele cheltuieli sau cheltuielile săracilor” Stimați colegi,

În această perioadă de pauperizare accentuată și de radicalizare a nemulțumirilor legate de reduceri de venituri ale populației, există o temă de mare interes pentru societatea românească care, surprinzător, nu a fost tratată cu atenția cuvenită de către actorii vieții noastre politice. În repetate rânduri, presa, lideri de opinie, diverse persoane bine informate au atras atenția asupra costurilor suspect de mari cu care se realizează investițiile publice în România. Comparațiile dintre prețurile unitare cu care se realizează autostrăzile, în general elementele de infrastructură din România, și cele ale lucrărilor de același tip din țările europene au fost adesea invocate, subliniind diferențe de neexplicat.

În România, toate lucrările finanțate din fondurile statului, mari sau mici, sunt scumpe. În pofida acestei evidențe, în lumea politică românească, inclusiv în Parlamentul României, nu s-au înregistrat până în prezent dispute pe această temă, și organele puterilor îndrituite ale statului nu au anchetat serios eventualele fraude în stabilirea prețurilor de decontare a investițiilor publice.

Sub acoperirea că o astfel de atitudine este firească, majoritatea celor aleși în demnități, care presupun calitatea

de ordonator de credite, manifestă un suspect exces de zel în atragerea investițiilor în unitățile administrative pe care le diriguiesc.

Iată și alte câteva exemple care duc ușor cu gândul la situații anormale. De multe ori se promovează lucrări doar pe criteriul fructificării ocaziilor favorabile de finanțare, și nu după necesitatea reclamată de comunitate. Se dau bani pentru birotică și parcuri, mulțumim frumos, ne trebuie. Facem, cum să nu? Nu contează că localitățile respective nu au apă potabilă, de exemplu.

Cele mai multe dintre subiectele de ceartă din politica comunităților locale sunt legate de divergențe cu privire la lucrări publice. De multe ori nu este vorba despre adversități, care țin de firescul raporturilor putere-opoziție, ci despre omeneasca invidie a celor norocoșii, care împart vremelnic „cașcavalul”.

Nu în ultimul rând, listele sponsorilor campaniilor electorale, legal înregistrați, cuprind aproape exclusiv numele unor abonați la achiziționarea de lucrări publice.

Persoane oneste, dintre cei care au participat la campaniile electorale ale perioadei postdecembriste, pot mărturisi surpriza cu care au descoperit niveluri foarte ridicate ale fondurilor cheltuite de către diverși candidați. În unele cazuri este vorba despre sume de departe bătătoare la ochi, total nepotrivite pentru o țară care se zbate în sărăcie.

De unde miliardele puse în joc, ușurința cu care se renunță la ele și pasiunile, câteodată, exagerat de mari pe care le stârnesc? Unii, cu destul temei, fac legături de determinare între aceste cheltuieli și cele ale statului pentru investițiile lui publice. Dacă este sau nu așa, nu a anchetat nimeni cu seriozitatea care s-ar fi impus.