Cristina Nichita

## Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi depune la secretariatul de ședință două declarații politice intitulate „Voluntariatul, formă a culturii participative” și „Moțiunea pe sănătate, un eseu pentru dezamăgiri și frustrări personale”.

Astăzi, voi da citire declarației politice „Fără voință și decizie politică, nimic nu este posibil”.

2 aprilie este, de mulți ani, Ziua internațională de conștientizare a autismului. Conform statisticilor, în Statele Unite ale Americii este consemnat un copil cu autism la 88 de copii, în Europa, unu la 110 și în România, unu la 130. Vă atrag însă atenția că, în țara noastră, datele statistice nu iau în considerare decât cazurile în care există dosar de încadrare în grad de handicap. Vă rog să vă imaginați câți copii imposibil de înregistrat există în țara noastră. Vă rog să vă imaginați câți copii pot deveni vulnerabili în țara noastră.

Eu sunt mama unui copil diagnosticat cu autism infantil, dar sunt și social-democrată, profund atașată de valorile solidarității umane și sociale. Vreau să spun că sunt, în același timp, și în interiorul și în exteriorul acestei probleme care necesită abordare atât omenească, cât și politică.

Este imperios necesar ca oamenii politici să participe la dezbaterea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități. Această strategie trebuie să ofere răspunsuri foarte complexe la problematicile ce vizează copiii și persoanele vulnerabile. Fără voință și decizie politică, nimic nu este posibil.

În ceea ce mă privește, în urmă cu un an, am solicitat înființarea unei comisii lărgite, care să cuprindă câte un reprezentant al fiecărei comisii permanente din Camera Deputaților, comisie specială în beneficiul copiilor vulnerabili, și aceasta tocmai din cauza complexității de care aminteam. Din același motiv, consider necesară colaborarea acestei comisii cu organisme extraparlamentare, furnizoare de expertiză, și încă militez pentru înființarea acestei comisii.

2 aprilie nu este o zi de sărbătoare. Este o zi în care trebuie să gândim. Să ne gândim la copiii cu dizabilități, la adulții deja vulnerabili. Ei fac parte din viața noastră și, uneori, chiar din familia noastră.

Nu vom rezolva absolut nimic dacă ne vom mărgini la a organiza gale cu vedete, agape conviviale și iluminări costisitoare de monumente arhitecturale. Cu fondurile alocate acestui soi de evenimente pot fi diagnosticați, școlarizați și, în final, integrați copiii care nu știu și nu pot încă să ceară.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi deputați,

Nu uitați că România suntem noi toți, că viitorul aparține societăților în care oamenii au grijă unii de alții și sunt preocupați de soarta tuturor celor din jur.

Vă mulțumesc.

Deputat Cristina Nichita, PSD Iași, Colegiul uninominal nr. 9.