Ștefan Liviu Tomoiagă

Bună ziua! „ _Habemus Papam!_ ” Domnule președinte, Dragi colegi,

Fără îndoială, săptămânile trecute am asistat cu toții la un eveniment istoric: alegerea noului suveran pontif, în persoana Papei Francisc, primul papă noneuropean din istoria Vaticanului.

Cunoscut, de altfel, pentru modul său auster de viață și ca apărător al celor nevoiași, Papa Francisc a făcut, în prima alocuțiune adresată credincioșilor aflați în Piața „Sfântul Petru” din Roma, un apel către apărarea celor mai săraci și neajutorați din societate, către protecția familiei, bătrânilor, dar și a mediului înconjurător.

Vă mărturisesc că apelul la solidaritate umană, îndemnul la rugăciune și la protecția celor mai fragili, ca și afirmația noului papă – „Vreau o Biserică săracă, pentru cei săraci” m-au dus cu gândul la apelul prin care conducerea actuală a Bisericii Ortodoxe Române solicită mai mulți bani pentru continuarea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului. Este bine-cunoscut faptul că pentru construirea acestei catedrale s-au cheltuit deja câteva milioane de euro.

Departe de mine intenția de a ataca ideea construcției acestui așezământ creștin, necesar spiritualității românești. Atrag, în schimb, atenția asupra modului în care parlamentarii consideră importantă relația sistem politic – Biserică numai din prismă electorală.

Pe de altă parte însă, trebuie să remarc atitudinea conducerii unei Biserici Ortodoxe, cea din Cipru, de exemplu, al cărei patriarh a anunțat în aceste zile că va pune la dispoziția statului toate bunurile bisericii, pentru a ajuta astfel la ieșirea din criza financiară.

Iată, așadar, două viziuni, două moduri în care este înțeleasă solidaritatea în moment de criză, în moment de austeritate.

Să-mi fie iertat, dar în condițiile în care, potrivit unui raport Eurostat din 2012, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește alocările pentru educație și este considerată ca fiind statul cu cea mai grea situație economică față de cea de la începutul crizei, atunci nu putem fi indiferenți față de aceste atitudini.

Poate că apelul noului suveran pontif la solidaritate, bunăcredință și înțelegere ar trebui să ne determine și pe noi, cei care avem, iată, privilegiul de a face parte din clasa politică, să fim preocupați mult mai mult de prețuirea valorilor, a parteneriatului stat – Biserică și a competenței și să punem logica și politica eticii religioase mai presus de adversități și interese acoperite de apartenențe demagogice.

Stimați colegi,

Poate un parteneriat real, pe acțiuni concrete și eficiente, în domeniul educației, sănătății și asistenței sociale cu Biserica Ortodoxă Română, cu Biserica Romano-Catolică și chiar cu celelalte culte religioase ar conduce la realizarea unei politici publice necesare sau chiar la impulsionarea domeniului economic și social, ca alternativă pentru refacerea economiei.