Adrian Octavian Dohotaru

## Bună ziua!

„O nouă lege a dialogului social este necesară pentru bunăstarea românilor”

Stimate domnule ministru al consultării publice și al dialogului social, Gabriel Petrea,

PSD s-a angajat de mai bine de cinci ani să schimbe Legea dialogului social, modificată în timpul guvernării Boc, alături de Codul muncii. Promisiunea nu a fost onorată.

Noua lege trebuie să elimine pragul de 15 membri pentru constituirea unui sindicat din aceeași unitate. Totodată, dreptul la liberă asociere trebuie garantat tuturor muncitorilor, indiferent dacă aceștia sunt lucrători independenți, cooperatori, zilieri, funcționari publici, angajați. Așa cum un partid sau o asociație se pot crea cu trei membri, la fel se poate înființa un sindicat cu trei membri fondatori.

În momentul de față, există o limitare prin lege a unui drept constituțional: libertatea de asociere. Pragul de reprezentare la nivel de companie, pentru negocierea contractelor de muncă, trebuie să scadă de la 50% + 1 până la un prag corelat cu rata medie de sindicalizare. Dreptul de negociere colectiv trebuie generalizat la toate nivelurile, inclusiv la nivel național.

În România, aproape 95% dintre companii au sub 15 angajați, deci 1,2 milioane de români nu se pot sindicaliza. 66% dintre angajați nu sunt protejați de un contract colectiv de muncă. 85% dintre contractele colective de muncă sunt semnate nu la negocieri cu sindicatele, ci cu reprezentanți ai salariaților, aceștia fiind cel mai adesea numiți de management.

Dacă înainte de 2011 existau 17 contracte colective la nivel de sector, în momentul de față nu există niciunul. Avem cea mai mare rată de muncitori săraci din Uniunea Europeană, 19%, față de 9%, media Uniunii Europene.

Efectele negative ale Legii dialogului social nr. 62/2011 se văd în remunerarea din ce în ce mai slabă a muncii. Deși din anul 2011 până în prezent numărul total al salariaților a crescut cu aproximativ 700.000, ponderea în PIB a compensației salariaților a fost de 34% în 2016 și este în scădere și sub media Uniunii Europene, unde există o paritate între capital și muncă. Asta înseamnă că o parte din ce în ce mai mică din avuția națională revine angajaților.

Conform Confederației Internaționale a Sindicatelor, România este singurul stat membru al Uniunii Europene în care au loc încălcări sistematice ale drepturilor fundamentale ale lucrătorilor, alături de alte 33 de state, cum ar fi Tunisia sau Burkina Faso. Stăm mai rău decât Republica Moldova sau Rusia, mai rău decât vecinii noștri bulgari și unguri și decât state precum Kenia și Nepal.

Iar potrivit datelor World Economic Forum, România înregistrează cele mai tensionate relații de muncă din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, iar această tensiune este văzută ca având efecte nocive nu doar asupra protecției angajaților, ci și asupra competitivității României.