Gheorghe Roman

Bună ziua!

O să fiu foarte scurt, domnule președinte.

„Aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.”

Situația câinilor comunitari, după cum bine știți, a constituit un subiect foarte mediatizat, mult disputat, antrenând totodată o serie de controverse, care au avut și cred că au în continuare consecințe directe asupra mediului social, generând reacții diverse din partea societății civile.

Deși sunt un mare iubitor de animale și oricât de mult aș dori să fiu imparțial, în fața acestei situații nu pot însă să fiu indiferent. Soluția în situația de față este foarte clară: necesitatea de a elibera străzile de maidanezi pentru a oferi siguranță cetățenilor. Personal eu cred că s-a creat o impresie falsă în ceea ce privește termenul de „iubitor de animale”, fiind privit, mai degrabă, într-un sens peiorativ.

Un iubitor de animale trebuie să își asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii acestora. Sub pretextul termenului de „iubitor de animale”, a existat o categorie foarte puternică, dar restrânsă, care prin sterilizări, adăposturi, a avut un interes ca problema maidanezilor să fie rezolvată în scopul obținerii mai multor fonduri.

OUG nr. 155/2001 privind aprobarea Programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, nu face altceva decât să ofere un cadru legal, dând administrațiilor locale posibilități legale de soluționare și gestionare a câinilor comunitari. Responsabilitatea în situația de față revine în primul rând primarilor și consilierilor locali, care, în funcție de bugetul local, vor avea cadrul legal de a opta pentru variantele propuse de lege.

Important de reținut este faptul că această lege nu obligă autoritățile locale la eutanasierea acestor animale, ci oferă o alternativă legală a acestei măsuri.

Vă mulțumesc.

Deputat Roman Gheorghe, Sibiu.