Remus Mihai Goțiu

Bună ziua!

Stimate colege și stimați colegi,

Încă din momentul definirii obiectivelor principale ale acestei comisii parlamentare, prin Hotărârea nr. 67/2017, s-a dovedit că intenția inițiatorilor a fost direcționată exclusiv către aspecte care țin de ce s-a întâmplat cu arhiva Direcției Generale de Protecție și Anticorupție – DGPA începând cu anul 2005. Astfel, din start, scopul declarat al comisiei parlamentare, de clarificare a aspectelor privitoare la desființarea DGPA, a intrat în contradicție cu obiectivele acesteia. Pentru a afla de ce s-a desființat DGPA este esențial să se clarifice modul în care această direcție s-a înființat și a funcționat înainte de 2005, ca instituție continuatoare a fostului Serviciu Independent de Protecție și Pază – SIPA. Acest lucru l-am semnalat în mai multe rânduri în cadrul lucrărilor comisiei anterior numite, solicitând extinderea obiectivelor acesteia, astfel încât scopul declarat și asumat să poată fi îndeplinit, solicitări respinse însă de fiecare dată.

În fapt, după cum s-a dovedit pe parcursul lucrărilor comisiei parlamentare, scopul acesteia a fost unul strict propagandistic, menit să transmită în spațiul public mesaje prin care să fie atacați foști miniștri ai justiției, jurnaliști și membri ai comisiilor de inventariere a documentelor din arhiva DGPA, ignorându-se și minimalizându-se mărturiile privitoare la motivele de fond care au dus la desființarea DGPA, mai exact faptul că această direcție, fost serviciu special de informații, s-a înființat și a funcționat ani la rând ca poliție politică.

Numeroase ședințe ale comisiei parlamentare s-au axat pe clarificarea aspectelor care țin de înlocuirea unui bec care s-a ars în cele două camere în care sunt adăpostite documentele arhivei DGPA ori de o foarte scurtă perioadă în care o cameră de supraveghere nu a funcționat la parametri tehnici. Niciunul dintre aceste aspecte nu are însă vreo legătură intrinsecă cu desființarea DGPA și nu susține niciuna din concluziile asumate de majoritatea membrilor în raportul comisiei parlamentare de anchetă, pretenția conform căreia aceste evenimente ar putea clarifica motivele desființării DGPA fiind speculație pură.

În cadrul lucrărilor comisiei parlamentare au fost depuse mărturii a căror verificare și aprofundare ar fi putut să clarifice cu adevărat motivele desființării DGPA. Istoricul Marius Oprea și judecătorul Cristian Danileț au arătat că activitatea SIPA, și apoi a DGPA, nu a fost axată doar pe strângerea de documente legate de activități infracționale din penitenciare ori de eventuale fapte penale de corupție săvârșite de magistrați, ci și pe aspecte privitoare la viața personală a judecătorilor și a procurorilor, folosite pentru șantajarea și intimidarea acestora.

Fostul ministru al justiției de la începutul anilor 2000, Rodica Stănoiu, a recunoscut în fața comisiei parlamentare că l-a numit pe Marian Ureche ca șef al DGPA în urma intervenției fostului șef al Serviciului Român de Informații, Radu Timofte. Astfel, potrivit unei practici uzuale în acea perioadă, după cum a mărturisit chiar doamna Stănoiu, șeful unei instituții subordonate Ministerului Justiției a fost numit la intervenția șefului SRI. Stranie coincidență, conform informațiilor publice și confirmate prin sentințe judecătorești definitive, domnul Marian Ureche este un fost înalt lucrător în Securitatea comunistă, perioadă în care s-a ocupat și de un serviciu specializat în urmărirea și intimidarea procurorilor și judecătorilor, iar doamna Rodica Stănoiu a fost, în aceeași perioadă, unul dintre colaboratorii lui.