Sanda Maria Ardeleanu

## Bună ziua, stimați colegi!

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „Cine are nevoie de o nouă lege a educației?”.

După ce au mutilat Legea educației naționale nr. 1/2011 prin numeroase ordonanțe de guvern, „rezolvând”, între ghilimele, în regim „de urgență” problemele unor grupuri de interese ale PSD, reprezentanții puterii din România, plictisiți să mai ciuntească una dintre cele mai europene legi implementate în sistemul de educație, lansează spre dezbatere un nou proiect de lege a educației.

Ideea nu este nouă. Ea a „mocnit” ani de zile în Parlament sub diferite denumiri: Codul educației, o nouă lege a educației ș.a.m.d.

Deci această „veche lege” se dorește a intra în vigoare chiar din anul școlar 2016–2017. Termenul devine o mare promisiune a inițiatorilor, inconștienți de faptul că o lege în sistemul de învățământ nu poate apărea peste noapte, nici de la un an la altul.

Astfel, principiile predictibilității și stabilității sistemului ar fi grav încălcate chiar de cei care clamează într-un exercițiu retoric artificial.

De fapt, fără nicio coerență, aruncând într-o așa-zisă dezbatere o sumedenie de propuneri sub deviza „Nu știm, o să vedem!”, inițiatorii acestui demers mai au câteva interese de satisfăcut prin această lege în numele politizării absolute.

Am participat la numeroase întâlniri cu cadre didactice și părinți. Fiecare dezbatere, indiferent de temă, a atins subiectul oportunității unei noi legi a educației, iar părerea generală a fost una clară: sistemul nu mai poate suporta un nou restart, un nou punct zero.

Este nevoie de stabilitate în primul rând și de menținere a principiilor care au stat la baza Legii educației naționale nr. 1/2011: democratizare, depolitizare, descentralizare.

Procesul de restaurație pe care și-l propune Guvernul PSD alături de actuali și foști miniștri este „vândut” în spațiul public sub forma unui fals proiect de lege, în care sunt introduse noi testări, noi examene, care nu fac altceva decât să ne întoarcă în timp măcar cu 20 de ani.

Într-un mod inexplicabil, sunt preluate, repuse în discuție, ca și cum ele nu ar funcționa deja în baza legii existente, chestiuni ca debirocratizarea, finanțarea per elev, modernizarea programelor curriculare, autonomia universitară, creșterea nivelului de internaționalizare a universităților, dar și altele.

## Stimați colegi,

Nu putem susține ideea demolării unei construcții legislative care are la bază un pact pentru educație, care a reformat sistemul și care, după eforturi din partea tuturor celor implicați, este implementată în școli și universități, perfectată acolo unde a fost cazul doar pentru a satisface nevoia unora de a-și lega numele de o nouă lege a educației.

În plus, ca profesor, consider că un guvern neperformant, care și-a pus semnătura pe o serie întreagă de OUG-uri care au afectat grav sistemul de învățământ, aservindu-l clientelei de partid, nu poate avea legitimitatea de a elabora o lege a educației.