Violeta Tudorie

„Bunul-simț a învins _”_

De la început recunosc faptul că în elaborarea prezentei declarații am fost inspirată de un articol de ziar, cu titlul „O revoluție a bunului-simț”. Eu cred că încă nu putem vorbi despre o revoluție, dar, în mod cert, avem un caz, un precedent, în care bunul-simț a învins interpretarea unilaterală și brutală, care ne aduce aminte de perioadele celei mai aprige terori comuniste și pe care în ultimii 10 ani oamenii regimului Băsescu o dau legilor și acțiunii judiciare a celor care hotărăsc asupra drepturilor cetățenilor României. Vorbim de o victorie asupra liniei staliniste de interpretare pe care niște Georgescu, Hăineală, Boc, Macovei, Morar și, mai nou, Kövesi o dau ideilor de democrație, libertate și drepturi ale omului. Este acea linie de interpretare căreia i-am spus „stalinistă”, pentru că în cadrul ei nu contează spiritul Constituției noastre moderne, ci aplicarea acesteia așa cum o „joacă” Traian Băsescu.

Sistemul polițienesc, asmuțit și servit de oamenii lui Băsescu, s-a pus pe capul unui om pe care l-au forțat să demisioneze, pe rând, din funcția de director de teatru, de ministru al culturii, de senator și de membru de partid, pentru a-l reduce la tăcere. Omul se încăpățânează, în sensul frumos și moral al termenului, nu se dă bătut, ajunge în fața judecătorilor, care de șapte ori îi dau o hotărâre favorabilă, în sensul că nu are nicio vină și că își poate exercita drepturile de cetățean liber prevăzute de Constituție, în ciuda faptului că instituții ale statului precum BEC, ANI și procurorii de caz, precum și conducerea propriului partid îl vor exclus din competiția electorală.

Dar, chiar și după această frumoasă victorie, oamenii regimului Băsescu nu încetează să-și exprime supărarea. Ei sunt dezamăgiți de faptul că un om a câștigat lupta cu sistemul, se plâng pentru că decizia finală ar pune pe butuci un întreg război purtat de virtuoasa ANI pentru impunerea unor standarde de integritate în viața politică românească, o decizie pe care o consideră ca fiind una greșită sau, mai rău, „ticăloasă”.

În acest context, nu întâmplător, președintele PSD, domnul Victor Ponta, consideră că ne aflăm în cel mai greu an, unul plin de „abuzuri, persecuții politice, calomnii, nedreptăți, trădări și dezamăgiri” _._ Cazul domnului Diaconu le conține pe toate acestea. Dar cel mai grav aspect mi se pare a fi acela că foștii săi colegi nu l-au înțeles, ci l-au abandonat, dându-l pe mâna oamenilor sistemului.

Pentru noi se desprinde ideea că modul de interpretare a legilor, a Constituției și a hotărârilor judecătorești de către oamenii sistemului și mentorul său este unul profund greșit, nedemocratic, în permanent conflict cu drepturile omului, iar în ultimul timp mai mulți judecători ne transmit un semnal că nu mai sunt dispuși să se plieze pe interpretarea indusă de locatarul de la Cotroceni.

În final, îmi exprim speranța că încep să se reducă puterea, dogmatismul și abuzurile sistemului, iar cazul Diaconu nu va rămâne singular, ci îi va inspira și pe alții să lupte pentru dreptatea, libertatea și drepturile lor legitime.