Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·17 martie 2015
other
Violeta Tudorie
Discurs
„Ca organ suprem al poporului, Parlamentul României este chemat să-și intre mai puternic în atribuții”
Constituția României desemnează Parlamentul ca fiind organul reprezentativ suprem al poporului. În această calitate, Legislativul nostru este îndreptățit să hotărască în cele mai importante probleme ale țării. Totodată, Parlamentul constituie instituția definitorie a unui stat democratic.
Nu cred că este bine ca alte instituții ale statului să decidă acolo unde Parlamentul trebuie să-și spună cuvântul hotărâtor. Or, în această legislatură, noi, ca parlamentari, am constatat că alte instituții s-au impus în derularea
politico-democratică a vieții sociale. Mă voi referi la un caz mai recent. La începutul acestui an s-a discutat mult în opinia publică românească despre cuplarea serviciilor secrete cu activitatea organelor de jurisdicție. Și în această chestiune a fost chemat, e drept, printr-un denunț, Departamentul Național Anticorupție să dezlege problema. DNA-ul nu avea ce să facă în această problemă, întrucât ea este una politicolegislativă și Parlamentul este instituția care să decidă cum trebuie procedat. Noi ar trebui să dezbatem în Parlament dacă dotăm DNA-ul cu mijloace de ascultare a celor suspecți de acte de corupție sau dacă lăsăm în continuare SRI-ul să realizeze aceste operații tehnice. Consider că nu este firesc să trecem sub tăcere căutarea soluțiilor la astfel de probleme care ne revin în calitate de parlamentari.
Mă voi referi la încă unul din mecanismele și procesele reale de care o democrație funcțională are mare nevoie pentru a nu degenera în anarhie sau în dictatură. Este vorba de controlul politic exercitat de reprezentanții poporului asupra instituțiilor și autorităților statului. Mai întâi aș mai face o precizare: mi se pare că în anii din urmă s-a făcut prea mare caz de statul de drept și s-a pierdut din vedere statul democratic. Iar la adăpostul acestei mentalități, instituțiile de forță au căpătat o putere mai mare, în timp ce Parlamentul a rămas în expectativă. Într-o bună măsură, control politic, democratic revine Parlamentului. Dacă Legislativul României nu se bucură de o încredere deosebită din partea cetățenilor, acest lucru își are explicația și în faptul că Parlamentul nostru s-a manifestat prea timid și ineficient în obligația sa de a supraveghea și controla cum se cuvine instituțiile și autoritățile asupra cărora are această competență. În acest sens, comisiile noastre de supraveghere a serviciilor de informații au ieșit șifonate din ultimele reprezentații publice.
Dacă asupra Guvernului suntem focusați zilnic cu întrebări, interpelări, declarații politice, moțiuni simple și de cenzură, chemări la comisii și în plen, mai puțin suntem preocupați de celelalte instituții ale căror numiri în conducere și analiză a rapoartelor de activitate ne sunt supuse atenției. Uneori suntem luați noi la întrebări de către alte instituții pentru votul pe care l-am dat și aceasta în condițiile în care suntem apărați de Constituție, care stipulează că: „Orice mandat imperativ este nul – art. 69 alin. (2)”.