Dumitru Oprea

Ca și discuția anterioară, este vorba de un dialog între specialiști, care judecă totul cu sânge rece, și este normal să facă așa, și nu neapărat niște pacienți, ci eu am să vorbesc în numele celui care a avut de-a face cu mii de oameni și am fost alături de ei atât cât am putut, inclusiv rugându-i pe domnii medici să-i primească și să le zâmbească, să-i mângâie, pentru că ei nu au nevoie de o proteză fizică, ci au nevoie de o susținere morală.

Este o tragedie o poziție atât de vehementă.

Eu știu că am avut colegi care s-au împrumutat pe încă zece ani ca să scape de un astfel de moment, încât nu în proteza asta așteaptă ajutorul, ci în a fi alături de ei.

Noi nu am cerut suplimentarea bugetului casei județene de sănătate. Casele o să aibă un buget mai mare sau mai mic, dar să fie incluse și aceste persoane în categoria acelora de care nouă ne pasă, și nu mi se pare a se pune o opreliște pe o adevărată traumă psihică, nu fizică.