Ioana Jenica Dumitru

„Câinii fără stăpân sunt o problemă de care întreaga clasă politică fuge”

Suntem cu toții martori la atrocități, crime și tragedii, dar tot ceea ce am făcut este să asistăm neputincioși la desfășurarea evenimentelor. Mulți dintre dumneavoastră au fost aici când legea a căpătat nuanțe ucigașe, dar niciunul dintre dumneavoastră nu știați acest lucru.

Tragedia care s-a petrecut nu mai târziu de săptămâna trecută a fost ca un duș rece pentru mulți dintre noi. Nu ne-am fi gândit niciodată că un astfel de eveniment poate avea loc în Capitala țării. Mă refer desigur la moartea neașteptată a unui copil nevinovat, de numai 4 anișori, care a sfârșit sfârtecat de colții unei haite de câini maidanezi din București.

Nu pot să exprim în cuvinte ceea ce simt, ca mamă în primul rând, când mă gândesc la nefastul eveniment. De când mi-am început mandatul, în 2012, am chemat cu fiecare ocazie clasa politică la responsabilitate. Responsabilitate pentru deciziile bune sau proaste, responsabilitate pentru câștig, cât și pentru pierderi, dar constat, pe zi ce trece, faptul că responsabilitatea este un concept depășit în viața noastră politică.

M-aș fi simțit mult mai în siguranță știind că există o administrație publică locală și centrală formată din oameni responsabili care sunt pregătiți să își dea demisia sau să fie demiși de fiecare dată când onoarea și cinstea o cer. M-am înșelat. Astăzi asist neputincioasă la sfârșitul unei vieți fragede și inocente care s-a petrecut câte puțin din vina dumneavoastră, a celor care ați fost aici și ați votat în cunoștință de cauză o lege strâmbă, neaplicabilă și aberantă.

Legea nr. 9 din anul 2008 a fost votată cu o largă majoritate, fără ca niciun membru al acesteia să observe aberația la care se supune legislația noastră. În acel moment a fost pecetluită soarta tuturor celor care aveau să treacă în lumea celor drepți, în mijlocul unor orașe populate, chinuiți de câini flămânzi și sălbăticiți.

Fiarele nu au discernământ, dar oamenii da. Fiarele nu pot fi decât obiectul unei crime, arma cu care s-a comis atrocitatea, dar în niciun caz autorul moral al acesteia. În opinia mea, autorul moral este întreaga clasă politică, care a fugit de responsabilitatea de care vorbeam înainte fără să se uite înapoi.

Pentru cei care nu știu sau se fac că nu știu, Legea nr. 9/2008 a instituit definitiv împiedicarea eutanasiei de către autorități pentru, atenție, toate animalele. Un lucru aparent

admirativ și meritoriu pentru toți cei care iubesc necuvântătoarele a ajuns să fie practic condamnarea la moarte pentru patru copii sub 6 ani, pentru un expat japonez și pentru o femeie în vârstă care lucra la Administrația Domeniilor Publice din Sectorul 5, București.

Nu vreau să aduc în discuție numele acestor persoane aici, nu este demn să încerci să aduci în acest for care, în opinia mea, poartă toată responsabilitatea pentru cele petrecute numele acestor persoane. Ceea ce vreau să vă întreb însă este cum s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns ca o aberație legislativă care a fost piedica în fața unor programe coerente de gestionare a câinilor fără stăpân să ia vieți. Răspunsul cred că este mult mai simplu decât întrebarea: indiferență, nepăsare și incompetență.