Andrei Dolineaschi

„Camera Deputaților nu trebuie să legitimeze actele de cruzime împotriva câinilor comunitari”

În data de 11 mai 2011, în padocurile aflate în administrarea Primăriei Municipiului Botoșani, a fost constatată uciderea a peste 230 de câini comunitari, faptă care a scandalizat opinia publică din România și de peste hotare. Acest caz a fost considerat drept un act de barbarism, inacceptabil pentru o societate civilizată. Reproduc mai jos câteva dintre opiniile exprimate de mai mulți cetățeni europeni în legătură cu acest caz.

Zara Benton din Marea Britanie: „Țara voastră este plină de barbari care nu merită să respire același aer ca restul lumii.”

Karin Andresson, Suedia: „Uciderea câinilor comunitari în România nu e acceptabilă din perspectiva legislației europene privind cruzimea împotriva animalelor. O astfel de atitudine nu poate exista într-o țară civilizată. (...) Aceste acțiuni dau României imaginea unei țări primitive și a unei societăți crude.”

Pernilla Vierela, Marea Britanie: „Chiar nu pot să cred că așa ceva se întâmplă în anul 2011, în Uniunea Europeană. Mi se face rău. Rușine, România! Sper ca România să fie exclusă din Uniunea Europeană – nu meritați să fiți membri ai Uniunii.”

Nancy Dequeker, Belgia: „Niciun câine nu merită să fie omorât în acest fel! România trebuie dată afară din Uniunea Europeană. Nu trebuie să mai primească bani de la noi!”

Michele Palatella, Italia: „România, afară din Europa! Fără barbari și criminali sadici în Europa!”

V-am citit aceste reacții ca să înțelegeți care ar fi efectele în cazul în care Camera Deputaților ar admite un proiect de lege care să permită uciderea câinilor comunitari. Eutanasierea este doar un eufemism în spatele căruia ne ascundem cruzimea și barbarismul ce provin din zonele primitive ale ființei noastre, pe care ne place să o numim „umană”.

Nu susțin că acești câini trebuie să umble nesupravegheați pe străzile orașelor din România, punând în pericol siguranța sau chiar viața cetățenilor. Au fost evenimente regretabile în care cei mușcați de câini au suferit răni și handicapuri cumplite sau chiar și-au pierdut viața. Însă nu putem arunca vina pentru aceste fapte pe niște animale fără discernământ. Peste tot în lume, persoanele care nu au împlinit o vârstă a discernământului și maturității sunt absolvite de răspunderea legală pentru faptele lor. Așadar, cu atât mai puțin putem pretinde răspundere legală din partea unor animale inferioare ca specie față de noi.

În spatele fiecărui eveniment nefericit, în care un cetățean este mușcat de un câine comunitar, se află un om responsabil care fie a abandonat acel animal, fie în calitate de angajat al primăriei nu l-a dus în adăposturile specializate.

Costurile legate de întreținerea adăposturilor nu pot constitui un argument pentru uciderea animalelor. Noi, oamenii, am creat problema câinilor vagabonzi, și tot noi trebuie să o rezolvăm într-o manieră responsabilă! Înmulțirea câinilor comunitari, acolo unde o constatăm, e o consecință a faptului că administrațiile locale nu și-au făcut datoria să prindă câinii, să-i sterilizeze și să îi supravegheze în adăposturile specializate.