Ioan Balan

„Când nu ne va mai păsa de scumpirea petrolului?”

În cea mai mare parte a cazurilor în care un bun sau un serviciu devin rare sau deosebit de scumpe pentru a mai fi cumpărate, literatura economică ne spune că orice consumator rațional se gândește să substituie acele bunuri sau servicii cu un altul mai abundent și, de ce nu, mai ieftin.

Lecția pe care ne-au predat-o, în anii ’70, savanții Clubului de la Roma a fost reținută numai de puține economii din lume, economii care astăzi nu par a suferi foarte mult de creșterea cu peste 50 de procente a prețului Brent al barilului de petrol.

Noi, românii, iluzionați de falsa idee comunistă a înzestrării solului și subsolului românesc cu suficiente resurse energetice, nu ne-am gândit niciodată ce consecințe va avea lipsa noastră de acțiune pe termen lung, atât asupra consumului, cât și asupra competitivității producției.

În urmă cu mai bine de două secole, unul dintre fondatorii liberalismului clasic, David Ricardo, ne furniza și soluția adecvată prin care omul să poată răspunde zgârceniei de resurse naturale convenționale, și anume inovația. Omul poate înfrânge zgârcenia naturii prin revoluție tehnologică, prin inovație continuă și prin substituția resurselor convenționale cu altele noi, regenerabile, mai ieftine și abundente. Uniunea Europeană a recunoscut! Agenda de la Lisabona din anul 2000 nu și-a atins obiectivele stabilite. Acest lucru nu ar trebui să ne bucure și nici să ne facă să nu acționăm.

Realitatea românească, din nefericire, nu este foarte îmbucurătoare. În ciuda creșteri graduale și constante a cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea, realizările concrete sunt din ce în ce mai sensibile.

De asemenea, până la guvernarea Boc, nu am văzut pe agenda guvernamentală proiecte care să stimuleze producția de energie din surse regenerabile, economia de energie prin anveloparea locuințelor sau stimularea achiziției de automobile electrice sau hibride.

Consider că primii pași au fost făcuți, în sensul desprinderii noastre graduale de petrol. Sunt însă doar primii pași și sunt și foarte fragili. Ei trebuie continuați în primul rând prin stimularea activă a investițiilor străine care își propun să vină în România, nu pentru construcția de mall-uri, ci pentru producția și distribuția de energie verde.

Mi-aș dori să văd, în câteva decenii, străzile României pline de autovehicule care nu mai consumă combustibili fosili, ci energie electrică sau alte resurse regenerabile, case încălzite solar sau cu pompe de căldură, străzi și instituții iluminate de energie produsă de puterea vântului sau de șuvoaiele râurilor noastre.

Atunci, cu siguranță, când știrile internaționale ne vor informa asupra creșterii prețului internațional al petrolului, cu siguranță voi ști că românii și România nu vor mai avea de ce să se teamă.