Cosmin Mihai Popescu

„Când va fi posibilă relaxarea fiscală?”

Soluția mult contestată a creșterii valorii taxei pe valoarea adăugată pe care Guvernul României a fost practic obligat să o adopte în urmă cu un an, precum și amânarea succesivă a reducerii contribuțiilor sociale pe factorul muncă nu au fost decât rezultatul încasărilor reduse la bugetul de stat, în contextul unor cheltuieli bugetare angajate de guvernele anterioare.

Direcția fiscală pe care actualul Guvern a promovat-o încă de la constituirea Alianței „Dreptate și Adevăr” s-a bazat pe o fiscalitate redusă, după principiul statul să ia cât mai puțin de la cât mai mulți. Or, în cazul cotei unice de impozitare, acest principiu și-a arătat eficacitatea, încasările din impozitul pe salarii și pe profit crescând, în pofida reducerii fiscalității.

Nu cred că trebuie să reafirm justificările teoretice, dar și practice ale importanței menținerii cotei unice. Am afirmat-o în dese rânduri și majoritatea economiștilor care înțeleg economia publică o susțin.

De asemenea, nu pot să nu vă aduc aminte că sunt unul dintre susținătorii reducerii fiscalității din România, dar și, mai ales al simplificării sistemului de taxe. Avem în continuare un sistem greoi, care el însuși cheltuiește enorm pentru colectarea banilor.

Cred că pentru România, cel puțin pentru următorii doi ani, va fi foarte greu de anticipat o revenire a nivelului TVA la nivelul de 19%. Ceea ce se va putea face însă, în condițiile în care trendul încasărilor din primele patru luni ale anului se va menține, este ca, eșalonat, contribuțiile de muncă să se reducă. Eu le văd reduse nu numai pentru angajatori, ca formă de stimulare a angajărilor în economia oficială, și nu la negru, ci și pentru angajați, ca pârghie de relansare a consumului.

Ca să și răspund la întrebarea lansată prin titlul declarației mele, relaxarea fiscală se va face și trebuie să se facă atunci când economia României va permite predictibilitate. Se va face eșalonat, pe baze sustenabile, pentru ca reducerea cu un procent a unei taxe sau a unui impozit să nu oblige pe viitor la creșterea cu 2-3% a altor taxe sau impozite.