Stelică Iacob-Strugaru

„Capitolul «Mediu» trebuie să se transforme în prioritate”

Se spune că țările în tranziție sau cele aflate în curs de dezvoltare nu ar trebui să acorde prea mare importanță problemelor legate de mediu, ci singura lor preocupare ar trebui să o reprezinte creșterea indicatorilor economici precum PIB per capita sau nivelul salariului mediu din economie.

Personal, cred că este o abordare greșită. Este adevărat că aproape fără excepție guvernele și populația din țările emergente sunt mai degrabă preocupate de aspectele economice imediate decât de aspecte care țin de gestiunea resurselor naturale. În plus, nu văd cum putem vedea în viitor dezvoltarea trainică a unei țări și a unei populații fără o grijă corespunzătoare pentru mediul natural. Mulți dintre cei care concep politicile economice și sociale au uitat că mediul este cel care furnizează aproape totul pentru dezvoltarea economică a unei țări.

Mai mult, unii au înțeles greșit că politica de mediu trebuie abordată ca o măsură de sine stătătoare. Nimic mai greșit!

Politica de mediu nu reprezintă numai o politică aparte a oricărui guvern responsabil, ci ea trebuie integrată în practic toate celelalte domenii ale politicilor publice.

O adevărată politică publică se regăsește în educație, în crearea acelei responsabilități față de natură, încă de la cele mai fragede vârste. Scopurile sănătății nu pot fi împlinite fără înființarea de gropi ecologice de gunoi în apropierea așezărilor umane, fără stații de epurare a apelor în aval, fără o puternică luptă împotriva poluării.

Gestiunea responsabilă și durabilă a fondului forestier, a solului și subsolului, a calității aerului, dar și a apei nu este numai o condiționalitate pentru dezvoltarea economică și socială a prezentului, dar și o obligație morală pentru generațiile ce vor veni.

Oare ce scopuri putem propune politicilor noastre dacă ele nu vor conduce la o viață mai sigură și mai bună pentru copiii și nepoții noștri?